Albert Bandura (1925–2021) a fost un psiholog canadian-american, considerat unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului XX. Este cunoscut în special pentru dezvoltarea teoriei învățării sociale (sau teoria învățării observaționale), care subliniază importanța modelării, a imitației și a observării în procesul de învățare.
Contribuții majore
Teoria învățării sociale: Bandura a argumentat că oamenii învață comportamente noi prin observarea altora și prin modelarea comportamentului acestora. Acest proces implică observarea acțiunilor altor persoane, reținerea acestora și, eventual, reproducerea lor. Această teorie a adus o contribuție semnificativă la înțelegerea modului în care oamenii își dezvoltă abilitățile și comportamentele.
Experimentul Bobo Doll: Bandura este cunoscut pentru celebrul său experiment cu păpușa Bobo, în care copiii au fost expuși la adulți care manifestau comportamente agresive față de o păpușă gonflabilă. Copiii care au văzut acest comportament au fost mai predispuși să imite agresiunea, ceea ce a demonstrat puterea învățării observaționale.
Conceptul de autoeficacitate: Bandura a introdus și conceptul de autoeficacitate, care se referă la convingerea unei persoane că poate realiza cu succes o anumită sarcină. Autoeficacitatea influențează modul în care oamenii gândesc, simt și acționează, având un rol esențial în motivație și în luarea deciziilor.
Impact
Contribuțiile lui Bandura au avut un impact profund asupra psihologiei educaționale, psihoterapiei, psihologiei dezvoltării și altor domenii. Teoria sa a influențat atât cercetarea academică, cât și practicile în educație și terapie, fiind aplicată în diverse contexte, de la învățământ la marketing și până la înțelegerea comportamentului social.
Bandura a fost profesor la Universitatea Stanford și a primit numeroase premii și distincții pentru munca sa, devenind o figură centrală în psihologie.