Terapia ACT sau Terapia prin acceptare si angajament (Acceptance and Commitment Therapy- ACT) este o formă de psihoterapie ce face parte din spectrul mai larga al CBT-ului (terapie comportamentală și cognitivă) și care se concentrează pe acceptarea gândurilor și emoțiilor, angajamentul față de valori personale și schimbarea comportamentului în direcția acestor valori.
Istoric
Terapia ACT (Acceptance and Commitment Therapy) a fost creată de psihologul Steven C. Hayes, împreună cu colaboratorii săi. Steven C. Hayes este profesor de psihologie la University of Nevada, Reno, și este cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul psihologiei clinice și al terapiei comportamentale și cognitive.
Terapia ACT (Acceptance and Commitment Therapy) a fost creată de psihologul Steven C. Hayes, împreună cu colaboratorii săi. Steven C. Hayes este profesor de psihologie la University of Nevada, Reno, și este cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul psihologiei clinice și al terapiei comportamentale și cognitive.
Terapia ACT a fost dezvoltată la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, ca parte a unei mișcări mai largi numite „a treia generație” sau „al treilea val” al terapiei comportamentale și cognitive. Această abordare pune un accent mai mare pe aspectele contextuale și experimentale ale comportamentului uman, comparativ cu tehnicile tradiționale de terapie cognitiv-comportamentală care se concentrează mai mult pe schimbarea conținutului gândurilor și comportamentelor.
ACT se bazează pe teoria cadrului relațional (Relational Frame Theory – RFT), o teorie comportamentală a limbajului și cogniției, dezvoltată tot de Steven C. Hayes și colegii săi. RFT oferă o bază teoretică pentru înțelegerea modului în care limbajul și gândirea contribuie la suferința psihologică și la flexibilitatea psihologică.
Concepte cheie
Cele 6 concepte cheie ale terapiei ACT sunt:
- Acceptare: În loc să încerce să schimbe sau să controleze gândurile și emoțiile negative, ACT încurajează acceptarea acestora. Pacienții învață să permită existența acestor experiențe fără a le lăsa să le controleze comportamentul.
- Defuziune cognitivă: Aceasta implică separarea de gândurile noastre, astfel încât să putem vedea gândurile ca simple evenimente mentale, nu ca adevăruri absolute care trebuie urmate sau evitate.
- Contactul cu momentul prezent: Atenția deplină sau mindfulness este o componentă centrală a ACT. Pacienții învață să rămână ancorați în momentul prezent, mai degrabă decât să se piardă în gânduri despre trecut sau viitor.
- Sinele ca context: ACT promovează ideea de sine ca fiind ceva mai larg și mai stabil decât gândurile sau emoțiile de moment. Aceasta înseamnă că cineva poate avea gânduri negative despre sine fără a le considera definitorii pentru identitatea sa.
- Clarificarea valorilor: Terapia implică identificarea clară a valorilor personale care sunt importante pentru pacient. Aceste valori devin ghidul pentru acțiunile viitoare și ajută la orientarea procesului terapeutic.
- Acțiune angajată: ACT încurajează acțiuni concrete care sunt aliniate cu valorile personale. Chiar și în prezența gândurilor și emoțiilor dificile, pacienții sunt încurajați să facă pași activi în direcția vieții pe care și-o doresc.
Scopul final al terapiei ACT este de a crește flexibilitatea psihologică, adică capacitatea de a rămâne în contact cu momentul prezent și de a acționa conform valorilor personale, indiferent de experiențele interne dificile. Aceasta poate ajuta la reducerea suferinței și la îmbunătățirea calității vieții.