Există două paradigme des folosite in Psihologie care conceptualizează structurile mnezice: cea a lui Atkinson și Shiffrin și cea a lui Baddeley și Hitch.
În concepția lui Atkinson și Shiffrin memoria este alcătuită din mai multe depozite mnezice:
- Memoria senzorială – stochează informațiile primite de la receptori până când alte procese (din memoria de scurta durata) sunt capabile să o preia. Trebuie să aibă niște calități:
- Să păstreze datele intacte
- Să aibă capacitate mare de stocare
- Să păstreze întreaga informație de la receptori
- Să se întindă pe o perioadă scurtă de timp.
Există mai multe tipuri de memorie senzorială:
- Memoria iconică – tot ce ține de perceperea imaginilor
- Memoria ecoică – tot ce ține de percepera sunetelor
- Memoria de scurtă durată. Codarea este de tip fonologică.
Are două atribute esențiale:- Capacitate extem de limitată (în jur de maxim 7+2 itemi ce pot fi stocați)
- Fragilitate extrem de mare a stocării – orice stimul conducând la uitarea rapidă a informației
- Memoria de lungă durată. Conține practic toate cunoștințele acumulate de o persoană, mai ales cele de mare importanță și utilitate pentru un individ. Codarea este semantică.
Concepția lui Baddeley și Hitch o modifică și extinde pe cea a lui Atkinson și Shiffrin în principal prin:
- Între tipurile de memorie nu există diferențe structurale
- Definirea memoriei de lucru ca memorie separată de memoria de scurta durată compusă din:
- Un executor central – care corespunde mecanismelor atenției
- O buclă articulatorie – ce se ocupă de menținerea informațiilor într-o formă și modalitate de codare fonologică. Este asemănător unui limbaj interior.
- Un sistem de codare audio-vizual
- Fiecare tip / sistem are o anumită autonomie și resurse proprii
- Stocarea informației temporare nu este pasivă
- Existența de trasee paralele înspre și dinspre MLD (memoria de lungă durata)
- Resurse comune de tratare a unor sarcini