Modalitățile senzoriale și senzațiile stau la baza relației noastre cu mediul înconjurător și chiar cu noi. Mai jos sunt prezentate clasificările senzațiilor și a receptorilor aferenți.
A. Clasificarea senzațiilor (schemă)
1. Schemă / diagramă
Diagrama clasificării senzațiilor
Diagrama încearcă să cuprindă toate clasificările și modul cum ele se pot suprapune sau completa. Figurile cu verde fiind cele care țin de clasificare iar cele cu galben de senzațiile propriu-zise.
2. Distincția dintre senzațiile exteroceptive, proprioceptive si interoceptive.
Cel care a pus accentul pe acest timp de clasificare a senzațiilor a fost Charles Scott Sherrington (1861-1952) care a luat în considerare locul unde sunt plasați receptorii.
| Charles Scott Sherrington |
Receptorii plasați la suprafața corpului se numesc exteroceptori, cei poziționați la interiorul corpului, în organe, interoceptori iar cei pozitionati in tendoane, articulații și mușchi proprioceptori.
Receptorii exteroceptori sunt cei care genereaza senzațiile exteroceptive: vizuale, auditive, tactile, olfactive și gustative.
Receptorii interoceptivi sunt cei care generează senzațiile interoceptive: sete, foame si cele de natura sexuală.
Senzațiile proprioceptive sau kinestezice sunt date de proprioceptori.
B. Modalitățile senzoriale
| Denumirea senzatiei | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiectie corticala | Dimensiunile experientei senzoriale | Denumire teorii importante |
| 1 – Vizuale | Transmite informații gen: distanță, culoare, formă, mărime despre obiecte aflate în apropiere sau distanța. Organul de simt îl reprezintă ochiul. | Lumina care reprezintă o undă electromagnetică cu frecvențe cuprinse între 390 și 800 milimicroni (Fig 1.1) | Sunt prezenți la nivelul retinei sub forma a diferitelor tipuri de celule receptoare, fiecare sensibilă la diferite intervale luminoase astfel: celule cu conuri (5-7 milioane sensibile la culorile obiectelor) și celulele cu bastonase(125-130 milioane) responsabile cu vederea nocturnă.(Fig 1.2, 1.3) | Zona lobului occipital, cortexul vizual primar fiind localizat pe marginile scizurii calcarine. | * Tonul cromatic,condiţionat de lungimea de undă. *Luminozitatea,dependentă de gradul de reflexie. *Saturaţia,dependentă de raportul dintre cantitatea razelor luminoase, care caracterizează culoarea suprafeţei date, și torentul luminos general reflectat de ea | Teoria tricromatică (Young;Heimholtz) Teoria tetracromatică (Hering) Teoria policromatică (Wundt). |
Fig 1.1 Spectrul vizibil al luminii.
 Fig 1.2 – Structura ochiului |  Fig 1.3 – Poziționarea celulelor cu con si bastonaș la nivelul retinei |
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticala | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 2 – Auditive | Reprezintă mijloace sonore de contact cu lumea, de implicare în ea;contribuie la dezvoltarea psihică generală a omului (mai ales prin auzul verbal, legat de limbaj). | Undele sonore cu frecvențe cuprinse între 16 Hz (limita inferioară) și 20.000 Hz (limita superioară). | Organul Corn, compus din celule receptoare aşezate pe două straturi (unul intern,alcătuit dintr-un singur şir de celule,şi altul extern alcătuit din trei sau patru giruri de celule). (Fig. 2.1) | Lobul temporal Aria auditivă primară se află în girusul temporal superior. Există arii de asociație localizate în conex parietal. | – înălţimea senzației, produsă de frecvența sunetului.- intensitatea (tăria)senzaţiei, determinată de amplificarea sunetului.- timbrul senzaţiei,care permite identificarea sursei sunetului; este dat de forma sunetului. | Teoria rezonanței(Helmholtz). Teoria undei mobile (Bekesy). Teoria telefonică(Rutherford). Teoria undelor statice (Ewald) |
Fig 2.1 – Poziționarea organului lui Corti
| Denumirea senzatiei | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiectie corticala | Dimensiunile experientei senzoriale | Denumire teorii importante |
| 3 – Gustative | Contribuie la cunoașterea însuşirilor gustative ale obiectelor,la apărarea de cele nocive, la reglementarea comportamentului alimentar. | Substanţele dizolvate în apă şi salivă | Mugurii gustativi situați în pereţii papilelor fungiforme și ai celor circumvalate de pe limbă, mucoasa labială, palatină, amigdalină,faringiană, epiglotică.(Fig 3.1) | Lobul parietal.Piciorul circumvolutiei postcentrale. | – Acru.- Sărat.- Dulce.- Amar. Senzaţia gustativă poate dispărea dacă stimulul persistă(pentru a se produce senzația, stimulul trebuie să se atingă de receptori). | Teoria proceselor fizice (absorbția substanței gustative de către suprafața celulei senzitive)(Renqvist). Teoria proceselor chimice (Lazarev),care admite existența a 4 tipuri de papile gustative diferențiate. Teoria generală percepției gustative(fizico-chimică)(Hartridge; Beidler). Teoria celor 4 componente (tetraedrul lui Henninp). |
Fig 3.1 – Poziționarea papile gustative
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticală | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 4 – Olfactive | Reglează apetitul,sunt implicate în mecanismele de apărare (unele substanțe nocive sunt evitate datorită proprietăților odorifice). | Moleculele substanțelor odorante. | Celule epiteliale receptoare şi de susținere aflate în mucoasă nazală. (Fig. 4.1) | Girusul hipocampic. | Acuitatea (mirosul este de 10.000 de ori mai sensibil decât gustul).- Intensitatea (există mirosuri puternice”şi „slabe”). | Teoriile Fizice și chimice (Ruzicka;Dyson) Teoriile atomiste. |
Fig 4.1 – Nasul și celulele receptoare din mucoasa nazală
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticală | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 5 – Cutanatea) Tactile | Permit cunoașterea unor însuşiri ale obiectelor, cum ar fi netezimea, asperitatea, duritatea, întinderea, forma. | Deformarea Tegumentului (superficială în cazul actului, profundă în cazul presiunii). | Terminațiile Nervoase libere (din derm şi epiderm).Corpusculii Meissner (prezenți în derm, absenţi în tegumentul cu păr). Discurile MerkeI (în zonele acoperite cu păr, scurte). Corpusculii Pacini(aflaţi în țesutul subcutanat).(Fig 5.1) | Lobul parietal. Aria Somestezică I | – Adaptarea negativă a simţului tactil(estomparea sau dispariţia senzaţiilor cutanate când excitantul se echilibrează cu receptorii,contactul fiind staționar, deci neînsoțit de procesul deformării pielii).- Reflectă însușirile obiectelor, dar şi pe cele ale organului receptor; se reflectă procesul atingerii sau frecării în desfășurarea lui. | Teoria punctelor(M. Frey).- Teoria Funcțională a recepției cutanate(W. Jenkins).- Teoria sensibilitatii protopalice şi epicrilice (Head). |
| b) Termice | Dau posibilitatea cunoașterii proprietăților termice ale obiectelor; se includ în mecanismele de termoreglare | Temperatura corpurilor (grade diferite de căldură). | Corpusculii Ruffini(pentru cald) și corpusculii Krause(pentru rece)(Fig 5.1) | Lobul parietal | – Homeotermia(senzaţia de rece declanșează producerea căldurii în organism şi invers).- Adaptabilitatea Termică accentueaza fenomenul de contrast. | – Teoria sensibilității termice prin contact 51 iradiere(Hardy). |
Fig 5.1 – Pielea și receptorii sai
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticala | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 6 – Organice | Reechilibrează organismul. Asigură starea de sănătate. Reglează organismul sub raport biologic,dar se includ şi în dinamica generală a personalității. | Semnale ce vin de la organele interne. | Tipuri de receptori existenți la nivelul fiecărui organ intern. | Difuz, localizată(girusul postcentral contralateral;partea medială a cortexului somatosenzorial; zonele premotorii ale encefalului. | – Coloratura afectivă(nu sunt obiectuale,raportează subiectul spre o stare din interiorul organismului; se trăiesc ca stări subiective sui-generis);- Controlarea și reglarea lor voluntară(pot fi diminuate și inhibate, accentuate și reactualizate). | – Teoriile periferice şi centrale ale senzaţiilor de foame (Cannon,Penfîld, Erikson). |
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticală | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 7 – Proprioceptive a)Somatoestezice b) Kinestezice | Informează scoarța despre postura corpului şi despre modificările ei. Transmit informații despre mișcările active; informează despre rezultatele propriei activităţi. | Semnale venite de la tendoane, articulaţii, muşchi. | Corpusculi Pacini şi Ruffini (Fig 7.1), organe tendinoase Golgi (Fig 7.2); fusuri neuromusculare, terminaţii nervoase libere aflate în mușchi, tendoane,ligamente, suprafețe articulare. | Zona senzitivo-motorie a lobului frontal | -Creează simțământul schemei corporale și în genere a Eului.- Asigură informația de organizare și sancționare, fără de care activitatea motorie voluntară ar fi imposibilă. | Teoria modelului postural(Head, Holmer). Teoria schemei senzorio-motorii asimilate (Piaget) |
Fig 7.1 – Corpusculi Pacini și Ruffini
Fig 7.2 – Organul lui Golgi
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticala | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 8 – Ortostatice și de echilibru | Menţin echilibrul vertical, redresează echilibrul în condiții de alunecări, căderi | Semnale venite de la corp în legătură cu poziția lui, cu devierea acesteia. | Aparatul vestibular (Fig 8.1). Canalele semicirculare. (Fig 8.2) Organele otolitice – sacula şi utricula. (Fig 8.3) | Probabil în lobul temporal | – Gradul de intensificare (datorită schimbării poziţiei şi vitezei de deplasare) .- Suprasolicitarea (seasociază cu depresie.slăbiciune, senzaţii devomă). | – Teoria antrenamentului sensibilității vestibulare(Wundt, Platonov). |
Fig 8.1 – Poziționare vestibul
Fig 8.2 – Poziționare canal semicircular
Fig 8.3 – Utricula si sacula
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticala | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 9 – Vibratoare (Palestezia) | Asigură compensări în diferite deficienţe(orbii recunosc după vibrații caracteristicile obiectelor). | Vibrații, trepidații. | Probabil terminaţiile osoase din ligamentele articulaţiilor; organele interne, muşchii | Integrarea se realizează probabil în diferite zone de proiecție, în dependență de ţesutul care transmite vibraţia. | – Funcţionarea ei în zonele infra- și ultrasunetelor sau în condiții de întuneric. | – Teoria recepției osoase a vibraţiilor(Gh. Marinescu). |
Fig 9.1 – Corpusculii Vater-Pacini responsabili pentru detecția vibrațiilor și presiunii
| Denumirea senzației | Rol | Stimuli specifici | Receptori | Zone proiecție corticala | Dimensiunile experienței senzoriale | Denumire teorii importante |
| 10 – Dureroase | Semnalizează tulburările funcţionale ale organismului sau distrugerea țesuturilor organice. Au rol în apărarea organismului, stimuland acţiunile de îndepărtare a agenţilor alogeni. | Orice stimul (mecanic, fizic, chimic)care produce leziuni celulare. Pentru durerea viscerală: spasmele, vasodilataţia și vasoconstricția.inflamaţia, iritantii chimici. | Terminaţiile nervoase libere prezente în tegumente şi în alte structuri (tendoane,muşchii periost, adventicea vaselor, submucoasa viscerelor) . (Fig 10.1) | – Calitatea (arderea mată, tăioasă, încordată, sfredelitoare).- Localizarea și modul de răspândire a senzaţiei (imediată, ascuţită, punctiformă, percutantă).- Apariţia în timp(fulgerătoare, ritmică, pulsatilă).- Intensitate (puternică, medie, slabă). | Teoria desincronizarii activității bioelectrice cerebrale (Anohin). – Teoria concentrării asupra durerii (Paul Popescu–Neveanu și alţii). |
Fig 10.1 – Terminațiile nervoase libere