Cuprins
Ce este condiționarea clasică ?
Conditionarea clasică, cunoscută și sub numele de condiționare pavloviană, este un tip de învățare asociativă descoperit de Ivan Pavlov, un fiziolog rus, la începutul secolului al XX-lea. Acest proces implică asocierea unui stimul neutru (care inițial nu provoacă o reacție specifică) cu un stimul necondiționat (care provoacă o reacție automată și naturală).
Cum a fost descoperită condiționarea clasică?
Într-o zi , în laboratorul său din St. Petersburg, Rusia, Ivan Pavlov, un eminent fiziolog, era adâncit în studiile sale despre sistemul digestiv al câinilor. Scopul său principal era să înțeleagă cum saliva ajută în procesul de digestie, așa că își petrecea zilele măsurând cantitatea de salivă produsă de câini în prezența diverselor tipuri de alimente.
În timpul experimentelor sale, Pavlov a observat ceva ciudat. Câinii nu salivau doar atunci când li se oferea hrana, ci și în momentele când se apropiau de laborator sau când auzeau pașii asistentului său aducând mâncarea. Până și vederea bolurilor cu mâncare provoca salivarea. Pavlov, intrigat de această descoperire neașteptată, a început să își pună întrebări. Cum de reacționau câinii astfel, chiar și fără să vadă sau să miroasă efectiv hrana?
Pavlov a decis să investigheze mai profund acest fenomen. A început să folosească un clopoțel înainte de a oferi mâncare câinilor. De fiecare dată când era timpul pentru masă, Pavlov suna clopoțelul și apoi le dădea mâncarea. După câteva repetări, câinii au început să saliveze imediat ce auzeau sunetul clopoțelului, chiar înainte ca mâncarea să fie adusă. Acest lucru a fost o revelație pentru Pavlov.
El și-a dat seama că, prin asocierea repetată a sunetului clopoțelului cu hrana, câinii învățaseră să anticipeze mâncarea și să reacționeze în consecință. Clopoțelul, inițial un stimul neutru, devenise un stimul condiționat, provocând un răspuns condiționat, salivarea.
Pavlov a continuat să studieze acest fenomen, realizând diverse experimente pentru a înțelege mai bine cum funcționează acest proces de învățare asociativă. Descoperirile sale au dus la formularea principiului de condiționare clasică, un concept fundamental în psihologie care explică modul în care asocierile între stimuli pot influența comportamentul.
Astfel, într-un mod neașteptat, studiile lui Pavlov asupra digestiei au dus la o descoperire revoluționară despre cum învățăm și cum ne comportăm, influențând profund înțelegerea noastră asupra psihologiei și comportamentului.
Componentele principale ale conditionării clasice
Stimulul necondiționat (SN)
Un stimul care provoacă o reacție naturală și automată fără niciun fel de învățare anterioară. De exemplu, hrana pentru un câine este un stimul necondiționat deoarece provoacă automat salivarea.
Răspunsul necondiționat (RN)
Reacția automată și naturală la stimulul necondiționat. În exemplul cu câinele, salivarea la vederea hranei este un răspuns necondiționat.
Stimulul condiționat (SC)
Un stimul neutru inițial, care nu provoacă o reacție specifică înainte de condiționare. De exemplu, sunetul unui clopoțel nu provoacă salivarea la un câine inițial.
Răspunsul condiționat (RC)
Reacția învățată la stimulul condiționat, care apare după ce stimulul condiționat a fost asociat în mod repetat cu stimulul necondiționat. În exemplul clasic al lui Pavlov, după ce sunetul clopoțelului a fost asociat în mod repetat cu prezentarea hranei, câinele începe să saliveze ca răspuns la sunetul clopoțelului, chiar și în absența hranei. Aceasta este salivarea ca răspuns condiționat.
Procesul de condiționare
Faza de achiziție: Stimulul neutru (clopoțelul) este asociat în mod repetat cu stimulul necondiționat (hrana). În această perioadă, animalul sau persoana începe să asocieze cei doi stimuli.
Faza de extincție: Dacă stimulul condiționat (clopoțelul) este prezentat în mod repetat fără stimulul necondiționat (hrana), răspunsul condiționat (salivarea) va diminua și în cele din urmă se va opri. Acesta este procesul de extincție.
Recuperarea spontană: După o perioadă de timp în care stimulul condiționat nu a fost prezentat, dacă acesta este reintrodus, răspunsul condiționat poate reapărea într-o formă mai slabă. Acest fenomen este cunoscut sub numele de recuperare spontană.
Conditionarea clasică,alături de condiționarea operantă, este un concept fundamental în psihologie și a fost folosit pentru a înțelege și a explica diverse tipuri de comportamente umane și animale. Este de asemenea utilizată în terapii comportamentale pentru a modifica răspunsuri emoționale și comportamentale.