Notă: Acest articol se înscrie într-o serie mai mare de articole din domeniul Psihologiei Mediului și a avut la bază întrebarea:
Cum definiți stânga politică? Dar dreapta?
Pentru a putea da o definiție personală sau o interpretare personală celor două noțiuni va trebui să plec de la definițiile publice și general acceptate ale lor.
Așadar:
Definiția pentru mișcarea de stânga este:
“…stânga are în centrul preocupărilor sale apărarea drepturilor omului, justiția socială, egalitatea (nu numai de șanse, ci și în drepturi), nediscriminarea oamenilor după rasă, naționalitate sau sex. Stânga se dorește a fi expresia politică a altruismului, a iubirii omului de aproapele său, adică sensibilitate pentru suferințele și aspirațiile celorlalți. Stânga modernă nu își vede împlinite idealurile decât într-o societate democratică, în care consultarea electorală are ca scop aflarea cerințelor populației, cucerirea puterii fiind calea prin care aceste aspirații pot fi traduse în viață de cei aleși în alegeri.” (Sursa: Wikipedia)
Iar pentru mișcarea de dreapta:
“Dreapta se numește acel segment al spectrului politic asociat cu poziții conservatoare, capitaliste, religioase, liberale sau, pur și simplu, opuse cu stânga politică. Acesta cuprinde multe curente ideologice diferite ale căror separare poate fi fără echivoc, având ca o prioritate apărarea țării (naționalism, patriotism) sau care caută, în primul rând, menținerea ordinii sociale (tradiționalism, conservatorism).” (Sursa: Wikipedia)
Așa cum reiese din cele două definiții pare că mișcarea de stânga e mai progresistă si democrată și cea de dreapta mai conservatoare și mai dictatorială.
Ca întotdeauna “diavolul stă în detalii” și detaliile acestor mișcări sunt deci oamenii care le compun.
Ca exemplu, am putea spune că mișcarea de stânga e ce cea care ar milita pentru ecologie și libertate de expresie dar cand ne gândim la Comunism și ceea ce au făcut țări ca URSS-ul (gulag, dezastre ecologice enorme, etc) sau China (reprimare populație, alterări de habitate imense, etc) realizam că implementare acestor idei nu au dus la ceea ce se dorea sau declara ci tocmai la efectul opus.
Pe de alta parte politicile sociale (de stânga) din țările nordice, cu al lor acces la învățământ de cea mai buna calitate, au declanșat un puternic avânt al tehnologiei și ecologiei.
Ca exemplu de miscare de dreapta am putea menționa Japonia unde prin natura lor japonezii sunt mai conservatori și tradiționali – și totuși au creat o țară care conduce în inovațiile în respectarea mediului.
Avem și exemplul Germaniei naziste sau a altor țări care au mers “pe dreapta” și care au făcut atrocități inimaginabile.
Din ce am putut observa personal, din relatări ale altora, din istorie și din observarea lor, țările și comunitățile indiferent de direcția de stânga sau dreapta fie au avut un trend ascendent fie unul descendent. Curios este cazul unor mari țări care, adoptând un anumit regim, au avut inițial un trend urmand ca apoi trend-ul să se inverseze tot datorită aceluiași regim.
Example:
- Franța a avut un trend ascendent datorită libertății promovate (ajungand la un moment dat cea mai avansată țară din lume) dar acum Franța, tot aceleași libertăți, are probleme sociale datorate acceptari și neintegrării persoanelor alte culturi
- Statele Unite a avut un trend ascendent datorită orientării de dreapta ajungând să fie cea mai influentă țară din lume – dar tot datorită individualismului și antropocentrismului promovat are zone imense poluate, distruse environmental iar ignorarea politicilor sociale a dus la crețterea tensiunilor sociale care culminează cu revolte.
- Japonia care până în epoca modernă a fost o țară agrară și înapoiată datorită rigidității sociale, tot acestei rigiditati și disciplinei a ajuns să fie una din cele mai avansate tehnologic țări din lume. Trendul descendent al Japoniei începe in momentul în care acesta rigiditate nu mai lasă locul inovației și libertății sociale – Japonia fiind una din țările avansate cu cel mai mic număr de copii și cu o populație bătrână în creștere. Alte țări care au o dinamică socială mai mare (gen Coreea de Sud) depășind Japonia pe anumite domenii (gen. Comunicatii, I.T. ,etc)
În concluzie o abordare de dreapta sau de stanga poate fi alegerea optimă pentru o anumită țară într-un context istoric.