Am fost, de curând, pus în fața unei întrebări aparent banale din partea unui client și anume: ”Dacă am probleme cu băutura pot să ajung la punctul la care să nu mai am probleme și să pot bea, doar așa, la o ocazie?”
A avea ”probleme cu băutura” înseamnă, de cele mai multe ori, să fii alcoolic(ă).
Deci întrebarea ar fi:
Care sunt șansele ca un alcoolic să ajungă la faza la care să poată bea un pahar de vin fără a recădea in alcoolism?
Șansele ca un alcoolic în recuperare să poată bea un pahar de vin fără să recadă în alcoolism sunt, din păcate, foarte mici. De fapt, majoritatea specialiștilor în adicții — psihologi, medici și terapeuți — sunt de acord că alcoolismul este o boală cronică recurentă, iar consumul chiar și ocazional poate declanșa recăderea.
Iată câteva puncte cheie:
- Modificări în creier: Alcoolismul schimbă circuitele cerebrale. Chiar și după o perioadă lungă de abstinență, un pahar de vin poate reaprinde pofta intensă și comportamentele compulsive asociate cu dependența.
- Iluzia controlului: Mulți alcoolici cred, după o vreme, că „au învins” boala și că pot consuma controlat. În foarte multe cazuri, acest lucru duce la recădere.
- Excepții foarte rare: Există unele cazuri izolate în care un fost dependent reușește să bea ocazional fără a recădea, dar acestea sunt rare și greu de susținut pe termen lung. Studiile arată că încercările de „consum controlat” eșuează frecvent.
- Recomandarea generală: Totală abstinență. De aceea, grupuri precum Alcoolicii Anonimi promovează ideea că „un pahar e prea mult, o mie nu sunt suficiente„.
Una din întrebările care vin după aflarea acestui lucru este:
La toate tipurile de dependențe este ca la problema cu băutura ?
Foarte bună întrebare — și nu, nu toate dependențele funcționează exact la fel în privința „abstinenței totale” ca unică soluție. Dar hai să le luăm pe rând:
Dependențele comportamentale vs. cele chimice
Există două tipuri de dependențe:
- Dependențele chimice (alcool, droguri, nicotină, etc.):
- De regulă, abstinența totală este considerată cea mai sigură cale.
- Asta pentru că aceste substanțe modifică chimia creierului și reaprind dorința foarte ușor, chiar și după o singură doză.
- Exemplu: Un fost dependent de heroină nu poate consuma „un pic” de heroină fără risc de recădere severă. La fel și pentru cel / cea care are ”probleme cu bautura” – riscul de recădere este mare.
- Dependențele comportamentale (jocuri de noroc, sex, mâncat compulsiv, internet, cumpărături):
- Aici e mai complicat, pentru că nu poți elimina complet comportamentul de bază (ex: mâncatul, sexul).
- Scopul devine gestionarea comportamentului, nu eliminarea completă. Cu alte cuvinte, e vorba de moderație conștientă și control.
🎯 Exemple specifice:
- Fumatul – ca și alcoolul: un singur fum poate duce la recădere, deci se recomandă abstinență totală.
- Cofeina – rar considerată o „dependență periculoasă”, dar tot poate provoca sevraj ușor.
- Jocurile de noroc – nu poți „paria ocazional” dacă ai avut o problemă serioasă; recăderea e foarte probabilă.
- Mâncatul compulsiv – trebuie învățat un comportament echilibrat, nu te poți opri complet din mâncat.
🔍 Deci… există nuanțe:
- La substanțe, abstinența = standardul de aur.
- La comportamente, obiectivul = echilibru + strategie de gestionare.
În ambele cazuri psihoterapia poate ajuta enorm, mai ales, prin prezentarea ciclului recăderilor cât și pentru înțelegerea mecanismelor care au dus la declanșare și perpetuarea consumului de alcool.