FOMO

Cuprins

Ce este FOMO ?
Cum a apărut denumirea
Manifestările FOMO în detaliu
Măsurarea
Metode validate pentru combaterea FOMO
Cine potențează FOMO
Referințe

Ce este FOMO ?

FOMO este acronimul pentru „Fear of Missing Out” (în română: „frica de a rata ceva” sau „teama de a pierde o oportunitate”). Este un fenomen psihologic caracterizat prin anxietatea că alții se distrează, trăiesc experiențe valoroase sau obțin oportunități în absența ta.

FOMO se manifestă prin:

Verificarea constantă a rețelelor sociale pentru a vedea ce fac alții
Sentimentul că viața altora este mai interesantă sau împlinită
Dificultatea în a lua decizii de teama că vei alege greșit
Anxietate când nu ești lângă telefon sau conectat la Internet
Tendința de a accepta prea multe invitații pentru a nu rata nimic

Cum a apărut denumirea

FOMO a fost identificat pentru prima dată de Dr. Dan Herman în 1996, când conducea focus group-uri pentru un client și a observat o schimbare semnificativă în comportamentul consumatorilor – loialitatea față de brand era înlocuită de o obsesie pentru noutate și o deschidere către mărci necunoscute. El a numit fenomenul „Fear of Missing Out” în 1997 și a publicat primul articol academic despre acest subiect în „The Journal of Brand Management” în anul 2000 ( ¹, ² ).

Totuși, termenul a fost popularizat de Patrick J. McGinnis într-un articol din 2004 în The Harbus, revista Harvard Business School, unde descria anxietatea studenților de a alege între diferite activități sociale.

Exista și înainte de apariția Internetului o expresie populară în lumea vorbitoare de engleză – termenul ”Keeping up with the Joneses” (traducerea literală fiind ”a ține pasul cu Ionii”) care evidențiază mecanismul de a te compara cu vecinii, vecinii fiind un etalon pentru clasa socială și pentru acumularea de bunuri materiale.

Manifestările FOMO în detaliu

FOMO se manifestă prin multiple dimensiuni psihologice și comportamentale interconectate. Începe cu gândirea distorsionată legată de teama de a fi lăsat în urmă dintr-o experiență recompensatoare, fiind întărită prin receptivitatea constantă la rețelele sociale (³). Simptomele fizice includ tensiunea stomacului, greața, dureri corporale și palpitații cardiace cu ritmul cardiac accelerat. (⁴)

Din perspectivă emoțională și cognitivă, FOMO duce la afect negativ crescut, oboseală, stres, simptome fizice și scăderea calității somnului. (⁵).

Patru din zece tineri raportează că experimentează FOMO uneori sau des, fiind corelat negativ cu vârsta (practic cu cât cineva este mai în vârstă cu atât este mai puțin afectat) și mai frecvent la bărbați decât la femei (⁶).

Persoanele cu nivele ridicate de FOMO tind să aibă o dorință mai puternică pentru statutul social înalt, sunt mai competitive cu alții de același gen și manifestă un interes mai mare pentru relațiile pe termen scurt. Acest lucru este cumva logic – persoanele competitive sunt competitive, de obicei, în relație cu alte persoane iar comparația este favorizată de cum se prezintă ceilalți pe rețelele de socializare.

Manifestările comportamentale sunt deosebit de evidente în utilizarea rețelelor sociale. Verificarea și răsfoirea constantă a rețelelor sociale este un semn distinctiv, aceste comportamente afectând mai multe domenii de funcționare (⁷).

Nivelurile ridicate de FOMO au fost asociate cu perturbări crescute din cauza notificărilor smartphone-ului, ducând la o abordare mai superficială a studiului la studenți (⁸).

Măsurarea

Instrumentul de măsurare principal este Scala FOMO dezvoltată de Przybylski și colaboratorii în 2013, un chestionar cu 10 itemi bazat pe teoria autodeterminării (⁹). Scala demonstrează o consistență internă ridicată (alpha Cronbach = 0.90 în versiunea originală) și a fost validată în multe culturi, inclusiv versiuni în turcă, arabă, spaniolă, italiană și chineză.

Cercetătorii au folosit și măsuri comportamentale pentru a examina FOMO prin evaluarea stresului fiziologic (ritmul cardiac și tensiunea arterială) atunci când sunt separați de smartphone și rețelele sociale. Participanții sunt împărțiți în grupuri cu FOMO scăzut și ridicat pe baza mediei eșantionului, iar scala examinează măsura în care cineva se teme în general că ratează evenimente sociale (¹⁰).

Metode validate pentru combaterea FOMO

Cercetarea a identificat mai multe intervenții eficace împărțite în patru categorii principale:

Metoda FOMO-R (Fear of Missing Out Reduction) este una dintre cele mai validate abordări. Metoda îmbină elemente tehnice precum răspunsuri automate, filtrare, status, cu educația despre cum apare FOMO și abilități pentru a face față acestuia, cum ar fi dialogul interior și listele de verificare (¹¹). Studiile cu 30 de participanți care experimentau FOMO regulat au arătat că metoda a fost acceptată și i-a ajutat să își gestioneze FOMO.

Limitarea utilizării rețelelor sociale s-a dovedit extrem de eficace. Un studiu experimental cu 143 de studenți de la Universitatea din Pennsylvania a arătat că limitarea Facebook, Instagram și Snapchat la 10 minute pe platformă pe zi timp de trei săptămâni a dus la reduceri semnificative ale singurătății și depresiei comparativ cu grupul de control (¹²).

Programele de educație și literație digitală sunt recomandate. Strategiile de intervenție includ îndrumarea părinților, educația media și transparența în mecanismele de funcționare ale algoritmilor, introducerea claselor de educație media / digitală încă din școala elementară (¹³).

Intervenții psihosociale precum îndeplinirea nevoilor psihologice de bază și sprijinul social perceput pot reduce FOMO prin medierea acestor factori protectivi (¹⁴). Psihoeducația despre procesele psihologice implicate și planificarea psihoterapiei individualizate sunt cruciale (¹⁵).

Cine potențează FOMO ?

Companiile de social media sunt principalii responsabili pentru intensificarea FOMO prin design-ul intenționat. Algoritmii rețelelor sociale sunt proiectați să ne mențină angajați prin declanșarea eliberării de dopamină, un chimical din creierul nostru care ne face să ne simțim bine (¹⁶). Algoritmii AI sunt proiectați exclusiv pentru a capta atenția noastră pentru profit fără să prioritizeze preocupările etice, personalizând conținutul și îmbunătățind angajamentul utilizatorilor prin adaptarea continuă a feed-urilor la preferințele individuale (¹⁷). Acest aspect poate fi unul care contribuie major la Dependența de Internet.

Feed-urile algoritmice personalizate folosesc motoare de recomandare, testare A/B și învățare prin întărire pentru a optimiza pentru angajament, identificând și amplificând exact conținutul care produce cele mai mari vârfuri de dopamină pentru fiecare individ (¹⁸). Notificările push exploatează FOMO prin a ne spune că avem 14 mesaje necitite fără să știm, însă, cine ne scrie sau ce spun (¹⁹).

Influencerii și marketerii exploatează FOMO prin tactici de „lipsă” pentru a stimula vânzările, făcându-ne să simțim că vom avea o penurie dacă nu cumpărăm un anumit produs sau ne abonăm la un serviciu. (²⁰). Platformele structurează feedback-ul care declanșează dopamina – precum like-uri, notificări și conținut nou – care pot imita modelele văzute în dependență (²¹).

Societatea și colegii contribuie de asemenea. Prin a fi focusați pe îndeplinirea standardelor culturii și societății noastre, putem începe să suferim de FOMO, sentindu-ne inadecvați cu doar câțiva prieteni (²⁰). Comparația socială constantă și presiunea de a fi mereu conectat perpetuează acest ciclu, făcând FOMO un fenomen complex cu multiple cauze interconectate.

În concluzie, FOMO este un fenomen psihologic care a ajuns să fie bine documentat, cu origini clare în cercetarea de marketing, manifestări complexe care afectează multiple aspecte ale sănătății mintale și fizice, instrumente validate de măsurare și intervenții dovedite eficace, dar care continuă să fie amplificat de design-ul intenționat al tehnologiei moderne și presiunile sociale contemporane.