Fereastra Johari (Johari Window) este un model psihologic dezvoltat de psihologii americani Joseph Luft și Harry Ingham pentru a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine relațiile interpersonale și dinamica autocunoașterii.
Structura modelului
Modelul se bazează pe împărțirea informațiilor despre o persoană în patru cadrane (ferestre), determinate de două dimensiuni:
- Ce știe persoana despre sine (cunoscut de Eu) vs. ce nu știe (necunoscut de Eu)
- Ce știu alții despre persoană vs. ce nu știu
Cele patru cadrane:
1. Zona Publică – Arena (Open/Free Area)
- Conține informații cunoscute atât de persoană, cât și de ceilalți
- Include comportamente, atitudini, sentimente, motivații publice
- Este zona comunicării deschise și a interacțiunii eficiente
- Cu cât această zonă este mai mare, cu atât comunicarea este mai autentică
Această fațetă este aceea pe care cineva o lasă publică în mod conștient. Psihologia socială consideră această parte o mască pe care o purtăm în relație cu ceilalți, Jung o denumea ”persona”. Acestă mască expune numai acele trăsături pe care considerăm compatibile cu imaginea (ex: status social) pe care dorim să o proiectăm.
2. Zona Secretă / Ascunsă – Fațada (Hidden/Façade Area)
- Conține informații pe care persoana le cunoaște despre sine, dar le ascunde de ceilalți
- Include secrete, gânduri private, sentimente neexprimate
- Reprezintă ceea ce alegem să nu dezvăluim
Deși este denumită ascunsă, nu înseamnă că ceea ce ascudem este un lucru rău. De exemplu, putem ascunde că luăm decizii mai greu mai ales când avem șansa de a fi promovați sau de a lucra într-un mediu în care deciziile se iau rapid.
3. Zona Invizibilă / Oarbă – Punctul Orb (Blind Spot)
- Conține informații pe care ceilalți le observă, dar persoana nu le recunoaște la sine
- Include maniersme, pattern-uri comportamentale, trăsături de personalitate evidente altora
- Poate include mecanisme de apărare despre care persoana nu este conștientă
Oricât am încerca să ascudem sau să ajustăm anumite gânduri sau emoții, nefiind actori perfecți, nu vom reuși să le ascudem, de unii, în intregime.
4. Zona Necunoscută / Inconștientă – Necunoscutul (Unknown Area)
- Conține informații necunoscute atât persoanei, cât și celorlalți
- Include potențial latent, talente nedescoperite, experiențe uitate din copilărie
- Aspecte ale inconștientului din perspectiva psihodinamică
Existența aceastei parți a personalității este mai mult ipotetică, deși foarte probabilă, decât dovedită.
Această zonă, care conține ceea ce nici noi nici ceilalți nu pot percepe despre psihicul nostru, este ceea ce Freud considera a fi zona unde pot fi localizate procesele refulate.
Manifestări și aplicații practice
Mai jos redăm câteva din aplicațille practice ale conceptualizării psihicului uman dupa această paradigma.
În relațiile interpersonale:
Autodezvăluirea (Self-disclosure)
- Prin împărtășirea de informații personale, se mărește Zona Publică și se reduce din Zona Secretă
- Contribuie la construirea încrederii și intimității în relații
- Trebuie să fie graduală și reciprocă pentru a fi eficientă – adică în orice relație de prietenie schimburile de informații personale trebuie să fie echilibrată și reciprocă.
Feedback-ul constructiv
- Primirea de feedback (mai ales constructiv) de la alții reduce Zona Oarbă / Invizibilă
- Ajută la creșterea autocunoașterii și conștiinței de sine pentru că ne pune în față ceea ce altii percep la noi dar noi nu suntem conștienți.
- Necesită receptivitate (deschidere din partea noastră) și non-defensivitate (să nu îl atacăm pe cel care ne dă feedback-ul)
În context terapeutic:
Procesul psihoterapeutic
- Terapia facilitează explorarea tuturor cadranelor
- Mărirea Zone Publice / Arenei este un obiectiv terapeutic central. Marirea nu se face prin forțarea extinderii Zonei Publice ci prin explorare celorlalte zone și aducerea informațiilor din acele zone în Zone Publică
- Reducerea Zonei Invizibile / Oarbe prin interpretări și reflecții. Terapiile psihodinamice, cum ar fi Psihanaliza, acceptă că informațiile din acele zone nu pot fi accesate în mod direct și încearcă să le identifice prin efectele pe care le au (informațiile) asupra altor zone (ex: vise, simboluri, asocieri libere, etc). Procesul este similar cu identificare existenței unei planete (neobservabile) prin faptul că altfel ecuațiile astonomice nu ar fi echilibrate sau cu ipoteza geografilor englezi cu privire la existenta unui continent (Australia) care prin existența sa ar echilibra ecuațiile poziționării Pământului.
În terapia de grup
- Modelul este deosebit de util în dinamica de grup pentru că membrii grupului oferă feedback reciproc, reducând zonele oarbe – practic asta fiind unul din avantajele unui grup de terapie (și nu numai).
- Regulile de confidențialitate din terapia de grup stimuleză autodezvăluirea într-un mediu sigur
În dezvoltarea organizațională:
- Îmbunătățirea comunicării în echipă – pentru că fiecare membru al echipei devine conștient de acest model și ajunge să aibă niște noțiuni pe care le poate folosi atât pentru el cât și împreună cu ceilalți
Dinamica schimbării ferestrelor
Mărimea fiecărui cadran nu este fixă și variază în funcție de:
- Relația specifică (Zona Publică / Arena poate fi diferită cu diferite persoane)
- Contextul social (profesional vs. personal – evident fiind că în mediul profesional oamenii tind să împărtășească mai puțin decât într-unul personal)
- Stadiul relației (în relații noi Zona Publică / Arena este mică pe când în relații mai vechi sau profunde este mai mare)
- Deschiderea către feedback și autodezvăluire, de exemplu introverții vor tinde să împărtășească mult mai puțin decât un extroverții)
Deci, cunoșterea acestui mod de organiza psihicul uman ne oferă o unealtă și o conceptualizare care ne ajută să avem o imagine mai clară despre noi și ceilalți și, de ce nu, să putem interacționa mai armonios.