Problema cu acest subiect, îndrăgostirea, este că dacă ești sub influența ei mai bine așteaptă să-ți trecă și apoi să revii să citești aici 🙂 .
Așadar….simți că nu poți trăi fără ea / el?….pune pauză și revin-o mai târziu.
Bun, acum că îndrăgostiții ne-au lăsat în pace putem continua…cel puțin până nu ne ”pălește” și pe noi.
Cunosc 3 persoane foarte inteligente care au ajuns la o înțelegere proprie a acestui aspect și redau 3 citate din ei:
”-Alex, dragostea (n.r. – în sensul de îndrăgostire) este un butoi cu r****t uns bine cu miere”
C. – maestră Reiki (preluată de la alții mai bătrâni ca ea)
”(Alex)-Salut! Ce faci, cum ești?
T. – amic apropiat
(T.)- Bine, nu-s nici bolnav nici îndrăgostit!”
”-Dragoste romantică? Nu există, e un concept care a apărut odată cu Shakespeare!”
L. – terapeut și supervizor
Unii au să spună ”-Vai Alex, cum poți spune așa ceva? Dar dragostea e cel mai frumos sentiment!”. De acord cu ei, dar hai sa aducem un pic de lumină asupra acestui aspect.
Despre dragoste și mai ales îndrăgostire se va vorbi până nu va mai rămâne coardă de chitară întreagă, cerneală în stilou sau tastatură funcțională, deci decât să încerc să combat sau să explic întregul mecanism, am să vin și eu cu metafora mea, cea a puzzle-ului.
Când întâlnim o persoană care ne place e ca și cum am avea, deodată, un puzzle de 1000 de piese din care avem undeva la 200 de piese adevărate, adică extrase din ceea ce vedem și auzim…dar celelalte piese, undeva la 800, sunt create de către mintea noastră. Problema este că piesele pe care mintea noastra le crează sunt făcute astfel încât să ne placă ceea ce vedem – practic sunt piese false. Așa apare îndragostirea.
Timpul trece și pe măsură ce vedem aspecte concrete din omul de care ne-am îndrăgostit venim si schimbăm piesele false din puzzle cu piese adevarate. Azi una, mâine alta până când vine un moment în care ne dăm în spate și ne uităm din nou la puzzle.
Daca ceea ce vedem nu ne place începem să ne dezîndrăgostim (ups! am atins și acest subiect), iar dacă ne place ce vedem …ei bine… povestea poate este una de dragoste (ups! am comis-o din nou).
Celor care ar întreba:
”-Bine Alex și eu ce să fac cu această metaforă?”
le-aș răspunde:
”-Dacă, prin ce ai aflat, poți atenua, măcar și un pic, efectul de puzzle necompletat asupra ta atunci metafora și-a îndeplinit rolul!”.