„Vinovații fără vină
Pasarea Colibri – Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină”
Eram acum ceva timp, undeva 2-3 luni, și am realizat că în terapie îmi veneau diferiți studenți de la diferite facultăți.
Majoritatea dintre ei erau în ani terminali și îmi mărturiseau că ar dori să se lase de facultate. Pentru mine era un șoc să văd că, înainte de a termina facultatea, cu două-trei luni, fix când ai putea să spui că scapi, ei renunțau. Acest lucru nu s-a întâmplat o singură dată, și când am văzut că se repetă, mi-am spus că poate e timpul să dau o mână de ajutor.
Astfel, împreună cu patru-cinci alți colegi, am făcut un serviciu care să-i ajute pe ei. Serviciul în sine nu este dedicat numai lor, dar ne-am decis că vom acorda gratuitate celor care sunt studenți. Pentru asta, ne-am gândit să vorbim cu cei de la universitatea de la care veneau cei mai mulți studenți.
Am spus: „Hai să vorbim cu cei de la această universitate, pentru a le oferi serviciile gratuite către studenții lor.”
Am reușit să vorbesc cu cineva din staff-ul departamentului care se ocupă de studenți. Le-am prezentat despre ce am dori să facem, și anume că am dori să oferim cel puțin o ședință gratuită de psihoterapie studenților care au nevoie. Am încercat să explic faptul că foarte mulți ajung în terapie fiindcă nu au terminat facultatea și doresc să se lase, și am insistat pe faptul că ceea ce facem este în mod gratuit.
După ce mi-am prezentat cazul, ca să zic așa, răspunsul a venit destul de prompt, și anume că acești studenți sunt leneși și, din cauză că sunt leneși, vor să se lase de facultate. Pe deasupra, mi s-a spus că universitatea deține deja, sau oferă, un serviciu de consiliere pentru studenții aflați în nevoie.
„Bine”, am spus, „și totuși, de ce ajung la mine sau la colegii mei?” Răspunsul dat a fost la fel de ingenuu, și anume că, dragă doamne, studenții nu știu de acest serviciu de consiliere și de aceea nu apelează la el, și că problema nu este serviciul de consiliere, ci faptul că nu se face publicitate printre studenți în legătură cu acest fapt.
Lăsând la o parte faptul că eu menționam că dorim să oferim gratuit ședințe de psihoterapie, iar mie mi se vorbea despre faptul că studenții beneficiază de ore de consiliere – consilierea și psihoterapia fiind destul de diferite – am rămas șocat totuși de această afirmație, că studenții sunt leneși.
Nu, studenții nu sunt leneși – ei au probleme: au părinți care le-au retras sprijinul financiar, au părinți care sunt alcoolici, trăiesc drame de care se pare că universitatea nici nu vrea să afle: depresii, dependență de alcool și droguri, sarcini nedorite, avorturi, violență în familie.
Nu, studenții nu sunt leneși – ei au probleme
E așa de ușor sa zici ca vina le aparține – practic scapi de responsabilitate.
Situația mă duce cu gândul la metafora câinelui care stă pe paie : nici el nu le mănîncă dar nici vacii nu-i dă voie să se apropie.