E tânără, blondă, deșteaptă și educată și când o întreb ce vrea îmi spune: „Vreau soț!”.
Se așează un moment de liniște, încerc să formulez un răspuns care să treacă de durerea ei și care totuși să nu fie atât de diluat încât să treacă ca o banalitate.
Văd, în terapie, femei care vin cu aceeași poveste numai că la ele au trecut deja 20 de ani de la acea decizie…și acum stau pe scaunul din fața mea și se gândesc la decizia luată acum 20 de ani.
Da, toate cele care își pun in minte să aibă soț ajung să-l aibă – căci Universul nu prea rezistă la decizia unei femei. Și atunci de ce ajung, mai târziu, să-și regrete decizia?
Nu e nimic greșit cu a-ți dori un soț, e perfect normal – numai că întrebarea e : Ce se consideră că va primi, implicit, pe lângă un soț?
Pai lucrurile nespuse sunt: caldură, suport, iubire (da, și de aia fizică deși e și mai jos în listă), comuniune, un ajutor în viață, un camarad.
Numai că, de multe ori, aceste lucruri care fac viața împlinită sunt ignorate sau subînțelese – sau, și mai interesant, trecute la „cu timpul se va da pe brazdă” doar pentru a bifa „un soț”.
Problema e că, în timp, aceste lucruri ignorate își cer dreptul și apare neîmplinirea și de unde o vedeai ca era luminoasă devine din ce în ce mai rigidă, zâmbetul dispare și lumina din ochi se stinge. Are deja familie, poate și un copil sau doi – iar timpul de gândit la „prostii si copilării” a trecut. E femeie serioasă, cu SOȚ!
Dar barbatul care joacă rolul de soț nu îi oferă caldură, suport și iubire. De ce? Este un om rău? Nicidecum – doar că nu a fost ales în primul rând pentru acele lucruri – ci dacă poate fi un soț bun.
Definiția unui soț bun nu există dar atât timp cât aduce bani în casă, are grijă de copii, nu te bate, nu bea, nu are vicii majore – deja devine eligibil ca soț. Bineințeles că fiecare femeie mai are condiții adiționale gen să fie de aceeași religie cu mine, să vrea X copii, să fie înalt, etc.
Bun, au trecut 20 de ani în care lipsa acelor lucruri ignorate s-a adunat picătură cu picătură până când barajul e la refuz. Ce-i de făcut?
Păi două lucruri: 1. cele care au ajuns în situația asta să vadă ce-a fost frumos totuși în viața lor și să facă corect atribuirile (de ex: Am o viață liniștită pentru că…. dar nu am parte de …. pentru că….) și 2. să dăm informația către mamele de fete și către fete că scopul nu e să ai un soț ci să ai un om langă care să trăiești.