Mică teorie a cunoașterii
Trăim într-o lume în care avansul științei se vede peste tot și asta ne împinge să credem că am descoperit cheia care ne va duce către viitor.
Cei care au câștigat, deocamdată, războiul filozofic, sunt adepții pozitivismului științific.
Rațiunea și logica par a fi cele care ne vor defini viitorul.
Problema apare când întrebi pe cineva, adept al raționalismului și logicii: “Cine validează ceea ce afirmi?” Răspunsul va fi: “Logica”. Următoarea întrebare va fi : “Și cine validează Logica?” Răspunsul următor va fi de obicei “Logica validează logica”
Astfel logica și rațiunea creează un univers închis care se auto-validează iar orice sistem de acest fel are șanse mari să nu includă în spațiul său de informații date la care pur si simplu nu are access.
Dacă revenim la acel dialog ipotetic – și adaugăm observația cu sistemele autovalidante- recunoaștem că justificarea folosirii logicii seamănă mai mult cu o axiomă sau cu o dogmă. Ceva ce nu poate fi discutat sau ceva care se considera dat.
Următorul pas este să realizăm că de fapt la baza “rațiunii umane” nu stă logica ci un sistem de credințe, logica fiind una din ele – dar alte credințe ar putea fi puse la baza ei: religia crestina, budista, ateismul,bunul simș (sau lipsa lui) etc.
Credința ca punct de start
Deci arborele opțiunilor pe care o persoana le are în viață pentru a descoperi și interactiona cu lumea se poate reprezenta (nefiind o reprezentare exhaustiva) astfel:
Bineînțeles că aceaste/aceste “credința(ele) fundamentale” ale unei persoane sau comunități pot varia foarte mult – dar ceea ce este important este ca la baza “sistemului” unei persoane stă “credința” – nu cu sensul de religios ci mai degrabă cu sensul de “axiomă”.
Partiționarea cunoașterii
Astfel, plecând pe ramura logicii și a științei, se creează o partiționare care cuprinde 3 mari părți:
- Stiința
- Pseudostiința
- Simțul comun
Știința
Mica introducere despre prevalența credinței fata de rațiune vine și completează, cel puțin pentru mine, definiția științei ca “un sistem de gândire care ne conduce la o explicație rațională a modului în care funcționează lumea” (Coolican 2014)
Coolican a intuit foarte bine că știința este “un sistem”, prin urmare, putând exista mai multe (sisteme) bazate pe alte componente ale naturii umane.
Știința are legi clare care permit să validezi o informație sau să o respingi.
Legile se folosesc de metode – care sunt demersuri de cunoaștere sistematică a realității – pentru a valida sau infirma o informație
Cel mai mare pericol al științei este sa devină anti știința – deseori cei care aderă la stiința neagă orice nu poate fi explicat prin stiință în loc să accepte ca nu au (încă) un răspuns.
În momentul în care cineva refuză să exploreze si să speculeze cu privire la evenimente care nu pot fi explicate științific (dar care se manifestă) nu mai poate spune ca adoptă o poziție științifică.
Pseudoștiința
Pseudoștiința sau („știința falsă”) este definită (Fasce & Picó, 2019) ca :
“acea parte a cunoașterii umane care se situează în afara științei (non-știință), dar care are aparența unei științe”
Aici pot fi incluse terapii de medicină alternativă sau complementară.
Câteva practici care se vor a fi înscrise la acest capitol sunt:
Chiropractica – Eu personal am fost pus pe picioare – după o criza de spate – de un chiropractician în timpul unei vizite în SUA. Asta în cazul în care în România orice tratament urmat nu a dat rezultate. În USA chiropractica este des întâlnită și face parte din sistemul lor de asigurări de sănătate.
Homeopatia – Considerate de mulți ca o păcăleală mi-a vindecat pe cineva din familie de astm – mulți medici pneumologi din Iași considerându-l un caz pierdut. Menționez că verificarea vindecării am facut-o prin analize spirometrice la cabinete medicale.
Reiki – este un sistem străvechi de vindecare din Japonia și reactivat în zilele noastre. În Japonia există secții de terapie în unele spitale. Personal am beneficiat de pe urma acestui timp de tratament. Există studii care încep să arate efectul benefic al acestei practici:
“Cu toate acestea, datele care se suprapun din unele dintre studiile mai puternice susțin capacitatea Reiki de a reduce anxietatea și durerea și sugerează utilitatea acestuia de a induce relaxarea, de a îmbunătăți oboseala și simptomele depresive și de a consolida bunăstarea generală.”
What Does the Research Say about Reiki?
Șamanismul – una din cele mai vechi forme de credințe și interacțiune cu lumea din jur. Spre surprinderea mea C.G. Jung în descrierile face referiri la procedee identice tehnicii “călătoriei” practicate de șamani.
QiGong – arta chinezească antică de manipulare a energiei universale Qi. Personal am văzut un maestru chinez de QiGong cum a “dezumflat” o excrescență de mărimea unei mingi de ping-pong de pe fața unei femei care avea 5 fișe medicale cu diagnosticul său și care stătea lângă mine.
Și în acest domeniu cercetările încep să arate că este o practică benefică:
“Cercetările au demonstrat rezultate consistente, semnificative pentru o serie de beneficii pentru sănătate din RCT[medicina tradițională chinezească], evidențiind progresul în recunoașterea asemănării și echivalenței Qigong-ului și Tai Chi.”
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3085832/
Deci, deși aceste tehnici sau practici sunt luate în derâdere, ceva există acolo. Să spun că sunt complet false ar însemna să nu fiu corect.
Probabil că nu avem încă aparatele și disponibilitatea de le studia cu atenție dar dacă am face-o probabil că am extrage ceea ce e clar și adevărat și am putea renunța la ce este fals.
Sunt convins că există practici care chiar sunt false și ar trebuie luate în derâdere.
Sunt la fel de ferm convins că pe lângă efectul “obiectiv” al evenimentelor ar trebui luate în vedere și testarea pentru placebo (chiar al acelor practici sus menționate) pentru a vedea în ce masură placebo contribuie sau nu la efectele menționate.
Simțul comun
La fel cum în cadrul științei totalitatea informațiilor formează un corpus de informații cu care oamenii de știință operează; există, dezvoltate de-a lungul anilor (sute și chiar mii de ani), și alte corpus-uri de informații.
Acestea s-au dezvoltat prin experiența îndelungată a oamenilor și au fost transmise din generație în generație.
Deși multe din informațiile cuprinse în ele pot fi folosite cu succes în viața de zi de zi cel care adera la ele nu are siguranța dată de o cercetare minuțioasă și din multe surse a subiectului.
Multe dintre ele pot să afirme adevăruri sau pur și simplu pot fi complet greșite – marele risc al validării vine din încercarea personală a acelei teorii.
Aceste teorii ar putea fi fondate științific dar până nu se fac studii și documentare obiectivă ele nu pot fi considerate 100% valabile.
Cei mai mulți din cei care inițiază sau transmit acest timp de informații nu validează informația într-un mod obiectiv și științific.
Ar fi de datoria celor care au simț critic să exploreze aceste aspecte și să separe ceea ce poate fi folosit și ceea ce nu.
Exista nenumărate exemple de informații din teoriile simțului comun care s-au dovedit a fi apoi sustinute de comunitate stiintifica, ex: “sa nu exagerezi când mănânci” (în caz contrar putând declanșa boli digestive sau obezitate 7 Harmful Effects of Overeating ), “să ai relații bune cu cei din jur”, etc.
Comparație
În tabelul de mai jos sunt prezentate cateva aspecte ale celor 3 categorii: știință, pseudoștiință și bunul simț
| Știință | Pseudoștiință | Bunul simț |
| Are legi precise | Nu are legi precise. Iar cele care se intitulează a fi legi nu au fost validate. | Are reguli dezvoltate în ani |
| Are metode de cercetare. | Adepții ei se opun studiilor științifice. | Adepții ei iau de bun ceea ce cred ca a funcționat pentru alții. |
| Are instrumente de măsurare precise | Nu se aplică | Măsurarea o reprezintă rezultatul personal al aplicării unei cutume. |
| (Adevărații) Oameni de știință au o atitudine critică față de orice informație. | Majoritatea celor care aderă la aceasta modalitate acceptă facil informațiile. | Persoanele au un filtru în plus față de pseudostiinta – și anume fac o simulare mentală a ceea ce s-ar intampla în cazul aplicării unei informații – dar nu depășesc aceasta fază. |
| Există concepte clare | Multe lucruri sunt ambigue | Regulile aproximativ clare dar nu există o validare ca în cazul științei. |
| Testează ipoteze | Nu testează ipotezele | Testează unele ipoteze dar ceea ce obțin în urma testării ramane la nivel personal sau într-un cerc restrâns. |
Încheiere
închei cu o singură frază care mă ghidează:
“Totul trebuie verificat prin experiență și logică personală orice altceva fiind nevalidat.”