Apărarea (mecanismul de apărare) în psihanaliză reprezintă un proces psihic inconștient prin care ego-ul protejează individul de anxietatea generată de conflictele interne între impulsurile instinctuale (id-ul), cerințele morale (super-ego-ul) și realitatea externă.
Conceptualizarea originară
Sigmund Freud a introdus conceptul de apărare încă din 1894, în lucrarea „The Neuro-Psychoses of Defence”, dezvoltându-l ulterior în teoria sa structurală a personalității (Freud, 1923, The Ego and the Id). Apărările reprezintă strategii ale ego-ului de a gestiona conflictul intrapsihic și de a menține echilibrul psihic.
Funcția apărărilor
Mecanismele de apărare au mai multe funcții esențiale:
- Reducerea anxietății generate de impulsurile inacceptabile sau amenințătoare
- Protejarea stimei de sine și a integrității psihice
- Medierea între cerințe contradictorii ale id-ului, super-ego-ului și realității
- Evitarea conștientizării conținuturilor psihice intolerabile
Caracteristici fundamentale
Apărările au câteva caracteristici distinctive (Freud, A., 1936, The Ego and the Mechanisms of Defence):
- Operează în mare parte inconștient
- Denaturează, falsifică sau distorsionează realitatea psihică sau externă
- Sunt în general rigide și involuntare când devin patologice
- Pot fi adaptive sau maladaptive, în funcție de context și flexibilitate
Exemple clasice de mecanisme de apărare
Dintre mecanismele clasice de apărare menționăm:
Refularea (reprimarea) – eliminarea din conștiință a impulsurilor, gândurilor sau amintirilor amenințătoare (Freud, 1915, Repression)
Negarea – refuzul de a recunoaște aspecte dureroase ale realității externe sau interne. Ego-ul îndepărtează din conștiință și menține în inconștient impulsurile, dorințele, gândurile, amintirile sau fanteziile care generează anxietate sau sunt incompatibile cu valorile conștiente ale individului
Proiecția – atribuirea propriilor impulsuri inacceptabile către alte persoane
Rationalizarea – justificarea logică a comportamentelor sau sentimentelor dictate de motive inconștiente
Formarea reacțională – este mecanismul de apărare prin care ego-ul transformă un impuls inconștient inacceptabil în opusul său la nivel conștient, adoptând atitudini și comportamente care contrazic complet dorința originară refulată (Freud, 1926, Inhibitions, Symptoms and Anxiety; Anna Freud, 1936)
Sublimarea – canalizarea impulsurilor instinctuale spre activități social acceptabile (considerată de Freud cea mai matură apărare)