Apărarea în psihanaliză

Apărarea (mecanismul de apărare) în psihanaliză reprezintă un proces psihic inconștient prin care ego-ul protejează individul de anxietatea generată de conflictele interne între impulsurile instinctuale (id-ul), cerințele morale (super-ego-ul) și realitatea externă.

Apărarea simbolizată printr-un bastion.

Conceptualizarea originară

Sigmund Freud a introdus conceptul de apărare încă din 1894, în lucrarea „The Neuro-Psychoses of Defence”, dezvoltându-l ulterior în teoria sa structurală a personalității (Freud, 1923, The Ego and the Id). Apărările reprezintă strategii ale ego-ului de a gestiona conflictul intrapsihic și de a menține echilibrul psihic.

Funcția apărărilor

Mecanismele de apărare au mai multe funcții esențiale:

  1. Reducerea anxietății generate de impulsurile inacceptabile sau amenințătoare
  2. Protejarea stimei de sine și a integrității psihice
  3. Medierea între cerințe contradictorii ale id-ului, super-ego-ului și realității
  4. Evitarea conștientizării conținuturilor psihice intolerabile

Caracteristici fundamentale

Apărările au câteva caracteristici distinctive (Freud, A., 1936, The Ego and the Mechanisms of Defence):

  • Operează în mare parte inconștient
  • Denaturează, falsifică sau distorsionează realitatea psihică sau externă
  • Sunt în general rigide și involuntare când devin patologice
  • Pot fi adaptive sau maladaptive, în funcție de context și flexibilitate

Exemple clasice de mecanisme de apărare

Dintre mecanismele clasice de apărare menționăm:

Refularea (reprimarea) – eliminarea din conștiință a impulsurilor, gândurilor sau amintirilor amenințătoare (Freud, 1915, Repression)

Negarea – refuzul de a recunoaște aspecte dureroase ale realității externe sau interne. Ego-ul îndepărtează din conștiință și menține în inconștient impulsurile, dorințele, gândurile, amintirile sau fanteziile care generează anxietate sau sunt incompatibile cu valorile conștiente ale individului

Proiecția – atribuirea propriilor impulsuri inacceptabile către alte persoane

Rationalizarea – justificarea logică a comportamentelor sau sentimentelor dictate de motive inconștiente

Formarea reacțională – este mecanismul de apărare prin care ego-ul transformă un impuls inconștient inacceptabil în opusul său la nivel conștient, adoptând atitudini și comportamente care contrazic complet dorința originară refulată (Freud, 1926, Inhibitions, Symptoms and Anxiety; Anna Freud, 1936)

Sublimarea – canalizarea impulsurilor instinctuale spre activități social acceptabile (considerată de Freud cea mai matură apărare)