Ce este Audiența Privată ?
Audiența privată, în contextul Psihologiei Sociale, se referă la acele persoane care sunt percepute ca fiind martori sau observatori ai comportamentului unui individ, chiar și atunci când nu sunt prezenți fizic.
Este un concept legat de modul în care oamenii își imaginează reacțiile și judecățile altora, influențând astfel comportamentul lor chiar și în absența unei audiențe reale.
Aspecte cheie ale audienței private:
- Autocontrol și autoreglare:
- Persoanele tind să se comporte într-un anumit fel deoarece își imaginează ce ar spune sau gândi alții despre acțiunile lor. Acest lucru ajută la autoreglarea comportamentului conform normelor sociale și valorilor grupului din care fac parte.
- Conformism intern:
- Chiar și în situații în care nu sunt direct observate, indivizii pot conforma normelor și așteptărilor grupului lor social datorită influenței internalizate a audienței private.
- Formarea identității:
- Percepția unei audiențe private contribuie la formarea și menținerea identității personale și sociale. Oamenii își modelează comportamentul și gândurile pe baza așteptărilor percepute ale celorlalți.
- Presiunea socială:
- Sentimentul de a fi observat chiar și atunci când nu este cazul poate genera presiune socială, influențând deciziile și acțiunile unei persoane.
Exemple Practice:
- Comportament moral și etic:
- O persoană poate alege să facă ceea ce consideră a fi corect chiar și atunci când nu este nimeni de față, deoarece se gândește cum ar reacționa prietenii sau familia sa dacă ar afla.
- Performanța aAcademica:
- Studenții pot fi motivați să învețe și să obțină note bune nu doar din motive personale, ci și pentru a respecta așteptările părinților și profesorilor, chiar și atunci când aceștia nu sunt prezenți.
Cercetare și teorie:
Cercetările în Psihologia Socială arată că audiența privată poate avea un impact semnificativ asupra comportamentului uman. Teoriile despre autocontrol și autoreglare, cum ar fi teoria autoverificării și teoria managementului impresiei, explică modul în care oamenii încearcă să-și gestioneze imaginea publică și să fie consecvenți cu identitatea lor percepută de ceilalți.
În concluzie, audiența privată joacă un rol important în modul în care ne comportăm și ne percepem în contextul social, influențând deciziile și acțiunile noastre chiar și în absența unei audiențe fizice.
Reflecții despre Audiența Privată
Până să iau contact cu această noțiune nu mi-am pus problema dacă am o audiență privată sau nu. Și chiar acum, după ce știu de ea, tot îmi vine greu să decelez între gândurile mele și “vocile” persoanelor semnificative. Probabil va implica ceva practică până să pot face bine diferența.
De cele mai multe ori conversația mea interioară se poarta dintre mine și un fel de reprezentare sincretica a mai multor figuri religioase,filozofice sau familiare – aceasta reprezentare moștenind de la fiecare dintre figurile amintite caracteristică ei esențiale (ex: iubirea de la Iisus, compasiunea de la Buddha, bunătatea de la bunica mea, înțelepciunea de la Lao Zi, etc).
În schimb am întâlnit foarte mulți oameni care poartă acest dialog interior într-un mod mai plenar și chiar mai exteriorizat, în conversația cu ei apărând des genul de afirmații ca:
- “- Da’ oare ce ar spune bunelu’ dacă ar mai trai si-ar mai vedea asta?”
- “- Dacă ar veni Țepeș oare ce ar face cu politicienii actuali?”
- “- Oare ce ar zice frate’tu de asta?”
- “- Crezi că mamei i-ar place asta?”
Este clar ca multe dintre persoanele cu care vin în contact au ca și substrat al convingerilor și acțiunilor lor concepte și axiome care nu le aparțin și care le-au fost transmise de-a lungul timpului. Problema este că multe dintre aceste convingeri creeaza un fel de nucleu de credințe care nu poate fi cu ușurinta corectat.
Aceasta audiență privată de multe ori nu este doar o audiență ci se tranforma de multe ori în interlocutori privați – individul angajându-se într-un veritabil dialog cu personajele din minte sa.
As împărți audiența privată în:
- Persoane reale pe care individul le-a întâlnit în viața sa
- Persoane / personaje pe care nu le-a intalnit (ex: figuri istorice, religioase, legendare, etc)
- Personaje/entități inventate sau reconstruite (mozaicate) din diferite alte entități
- Propriile sale variante de personalitate (Exemplu: “Ce as zice eu ala pletos și imberb de acum 10 ani dacă aș vedea ca sunt chel și barbos?”)
Prezente nematerializate, în care cineva poate simți o prezența dar nu o poate defini ci numai faptul că poate avea o conversatie cu el/ea/etc (Exemplu: “Parcă e mai bine sa fac asta [căci “prezența” îmi spune că așa ar fi corect]”) . Acest timp de prezență ar fi diferit de “prezenta implicită” pentru că nu se referă la “ceilalți” ci la o prezență ce nu poate fi definită sau nu are o formă / reprezentare.