Condiționarea operantă

Ce este condiționarea operantă?

Condiționarea operantă este un tip de învățare prin care un comportament devine mai probabil să fie repetat sau să dispară în funcție de consecințele sale. Aceasta se bazează pe principiul că comportamentele care sunt urmate de consecințe pozitive tind să fie întărite și, prin urmare, sunt mai susceptibile de a se repeta, în timp ce comportamentele urmate de consecințe negative sunt mai puțin susceptibile de a fi repetate.

Diferențele față de condiționarea clasică, pavloviană, sunt:

  • recompensa sau pedeapsa apare după ce comportamentul s-a produs
  • învățarea nu se bazează pe un stimul necondiționat

Conceptul a fost dezvoltat de B.F. Skinner care a arătat că prin oferirea de întăriri și pedepse se pot genera comportamente complexe. De exemplu se poate învăța un șoarece să apese o pedală dacă a văzut că prin aceasta primea hrană. Apoi se poate învăța să facă acest lucru doar dacă se aprinde un bec, după care apasă pe pedală pentru a obține hrana. Pentru acest demers Skinner a creat o incintă care mai târziu a fost denumită Cutia Skinner.

Aceste experimente au inclus si învățarea unor porumbei să joace tenis de masă sau să ghideze bombe către inamic.

Filmare cu porumbeii antrenați de Skinner să joace tenis

Tipuri de condiționare operantă

2 direcții ale condiționării operante

Conceptul a fost dezvoltat de B.F. Skinner și implică două directii principale:

  1. întărirea – prin care se obține o creștere a comportamentului dorit
  2. pedepsirea – prin care se obține o diminuare a comportamentului indezirabil.

4 tipuri de condiționare

Pentru fiecare dintre aceste direcții există două grade: pozitiv (referitor la apariția unui stimul) și negativ (referitor la dispariția unui stimul) ceea ce va duce în final la 4 tipuri de condiționare operantă

Schema tipurilor de condiționare operantă
Schemă a celor 4 tipuri de condiționare operantă
  1. întărire pozitivă – când un comportament este recompensat.
    Exemple:
    • copilul care primește o înghețată pentru o notă bună la școală,
    • oferirea unui copil o bomboană pentru că și-a făcut temele.
  2. pedepsire pozitivă – când un comportament nedorit este este predepsit. Exemple:
    • notă mică pentru că nu a învățat
    • adăugarea unui stimulent neplăcut, cum ar fi o amendă
  3. întărire negativă – când printr-un comportament se evită o situație neplăcută.
    Exemple:
    • chiulește pentru a nu primi o notă mică
    • oprirea unui zgomot deranjant atunci când un șofer își pune centura de siguranță
  4. pedepsire negativă – cand o situatie plăcută îi este interzisă datorită unui comportament.
    Exemple:
    • interzicerea de a merge la un film unui copil care a luat nota mică la școală
    • îndepărtarea unui stimulent plăcut, cum ar fi privarea de un privilegiu

Notă
Un proces care apare în mod natural este extincția si care este definit ca: procesul prin care un comportament dispare treptat atunci când nu mai este întărit. De exemplu, un câine poate să nu mai răspundă la un anumit comandament dacă nu mai primește recompense pentru executarea acestuia.

Cine (se) folosește (de) condiționarea operantă?

Conditionarea operantă este utilizată de o varietate largă de profesioniști și în diverse domenii, datorită eficienței sale în modificarea comportamentului. Iată câteva exemple:

  1. Psihologi și terapeuți: Psihologii comportamentali și terapeuții folosesc conditionarea operantă pentru a ajuta pacienții să își schimbe comportamentele nedorite și să dezvolte comportamente pozitive. Aceasta este o componentă esențială a terapiilor comportamentale și cognitive.
  2. Profesori și educatori: În educație, profesorii folosesc principii de conditionare operantă pentru a încuraja comportamentele pozitive ale elevilor, cum ar fi realizarea temelor și participarea activă la lecții. De exemplu, recompensele, laudele și premiile sunt adesea folosite pentru a motiva elevii.
  3. Antrenori și instructori sportivi: Antrenorii folosesc conditionarea operantă pentru a îmbunătăți performanțele sportivilor prin recompensarea progresului și corectarea greșelilor.
  4. Părinți și îngrijitori: Părinții aplică adesea principii de conditionare operantă pentru a modela comportamentele copiilor lor. De exemplu, oferirea de recompense pentru comportamente pozitive sau aplicarea de pedepse pentru comportamente nedorite.
  5. Manageri și lideri organizaționali: În mediul de afaceri, managerii pot folosi conditionarea operantă pentru a motiva angajații, prin oferirea de bonusuri, recunoaștere sau alte forme de recompensă pentru performanțe bune, și prin corectarea comportamentelor neproductive.
  6. Dresori de animale: Dresorii de animale folosesc adesea principii de conditionare operantă pentru a antrena animale să execute anumite comenzi sau trucuri. Recompensele, cum ar fi mâncarea sau laudele, sunt utilizate pentru a întări comportamentele dorite.
  7. Specialiști în sănătate și reabilitare: Profesioniștii care lucrează cu persoane cu dizabilități sau în programe de reabilitare folosesc conditionarea operantă pentru a ajuta la dezvoltarea abilităților funcționale și pentru a îmbunătăți independența pacienților.

Prin aplicarea principiilor de conditionare operantă, aceste profesii pot influența eficient comportamentele și pot contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea acestora în diverse contexte.