Ce este disocierea
Starea de disociere în psihologie se referă la un proces mental în care o persoană se „deconectează” de gândurile, emoțiile, amintirile sau identitatea sa, ca un mecanism de apărare împotriva stresului sau traumei intense.
Aceasta apare ca o modalitate de a gestiona experiențele copleșitoare sau traumatice, permițând individului să se distanțeze temporar de ele.
Manifestări ale disocierii
Principalele manifestări ale disocierii sunt:
- Depersonalizarea: Persoana se simte detașată de propriul corp sau de propria persoană, ca și cum ar fi un observator extern al propriei vieți.
- Derealizarea: Persoana percepe mediul înconjurător ca fiind ireal, ca și cum ar trăi într-un vis sau lumea ar fi distorsionată.
- Amnezia disociativă: Pierderea memoriei legată de evenimente traumatice sau stresante, fără o cauză medicală. Aceasta poate varia de la uitarea unui eveniment specific până la uitarea propriei identități.
- Identități multiple (în cazul tulburării disociative de identitate): O persoană poate manifesta două sau mai multe identități distincte sau personalități, fiecare cu propriile comportamente și moduri de a percepe lumea.
Cauzele și rolul disocierii
Disocierea este frecvent asociată cu traume severe, în special în copilărie, cum ar fi abuzul fizic, emoțional sau sexual. De asemenea, poate apărea în urma unor accidente grave, războaie sau alte situații de pericol extrem.
Disocierea poate fi privită ca un mecanism de supraviețuire al creierului, menit să „protejeze” individul de durerea psihică intensă. Totuși, pe termen lung, această stare poate afecta funcționarea zilnică și relațiile personale, ducând la tulburări disociative.
Tulburările asociate cu disocierea
- Tulburarea de depersonalizare-derealizare
- Amnezia disociativă
- Tulburarea disociativă de identitate (personalitate multiplă)
Tratamentul pentru disociere implică adesea terapie psihologică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT) sau terapia focalizată pe traume, pentru a ajuta persoana să proceseze experiențele traumatice și să recâștige un sentiment de continuitate în sine.