Disonanţa cognitivă

Ce este disonanța cognitivă?

Disonanța cognitivă este un concept psihologic introdus de Leon Festinger în 1957, care descrie starea de disconfort mental resimțită atunci când o persoană deține simultan două sau mai multe idei, credințe, valori sau comportamente contradictorii.

Această tensiune internă motivează indivizii să reducă disonanța prin modificarea uneia dintre componentele conflictuale pentru a restabili echilibrul psihologic.

Caracteristici ale disonanței cognitive

1. Incongruența: Disonanța apare atunci când există o discrepanță între credințele, valorile sau comportamentele unei persoane.
2. Disconfort psihologic: Persoanele resimt disconfort sau anxietate atunci când experimentează disonanță cognitivă.
3. Motivația pentru reducerea disonanței: Individul este motivat să reducă disonanța pentru a restabili starea de echilibru intern.

Exemple de disonanță cognitivă

1. Fumatul: Un fumător știe că fumatul este dăunător pentru sănătate, dar continuă să fumeze. Pentru a reduce disonanța, poate să își justifice comportamentul spunând că fumatul îl ajută să se relaxeze.
2. Consum etic: O persoană preocupată de bunăstarea animalelor poate experimenta disonanță cognitivă atunci când mănâncă carne. Pentru a reduce disconfortul, poate să decidă să devină vegetariană sau să își raționalizeze consumul de carne spunând că alege doar produse de la animale crescute etic.
3. Achiziții impulsive: Cineva care încearcă să economisească bani poate simți disonanță după ce face o achiziție impulsivă. Pentru a reduce disonanța, poate să convingă că produsul achiziționat era necesar sau că a fost o afacere bună.

Impactul disonanței cognitive

1. Deciziile și comportamentele: Disonanța cognitivă poate influența modul în care oamenii iau decizii și își justifică comportamentele.
2. Schimbarea atitudinilor: Poate conduce la schimbări semnificative în atitudinile și valorile unei persoane, în funcție de modul în care aceasta alege să reducă disonanța.
3. Reziliența și adaptabilitatea: Capacitatea de a recunoaște și de a gestiona disonanța cognitivă poate contribui la reziliența și adaptabilitatea psihologică.

Disonanța cognitivă este un aspect fundamental al funcționării psihologice umane, influențând modul în care oamenii își percep și își gestionează credințele, comportamentele și emoțiile.

Înțelegerea și abordarea disonanței cognitive poate duce la creșterea personală și la îmbunătățirea proceselor de luare a deciziilor.

Modalități de reducere a disonanței cognitive

Direcții generale

Dintre direcțiile generale de reducere a disonanței cognitive mentionăm:

1. Schimbarea comportamentului: Persoana poate modifica comportamentul pentru a fi în concordanță cu credințele sau valorile sale.
   • Ex.: Un fumător poate decide să renunțe la fumat pentru a alinia comportamentul cu cunoștințele despre sănătate.
2. Schimbarea cognițiilor: Persoana poate modifica una dintre cognițiile contradictorii.
   • Ex.: Un consumator de carne poate începe să creadă că animalele crescute pentru hrană nu suferă la fel de mult cum se credea inițial.
3. Adăugarea de cogniții noi: Persoana poate introduce noi credințe sau informații care să reducă tensiunea.
   • Ex.: Un cumpărător impulsiv poate căuta informații care să confirme că achiziția a fost o investiție bună.
4. Minimalizarea importanței: Persoana poate diminua importanța conflictului pentru a reduce disconfortul.
   • Ex.: Un student care nu a învățat bine pentru un examen poate spune că oricum acel examen nu este foarte important pentru cariera sa.

Terapii care combat disonanța cognitivă

Terapiile utilizate pentru a combate disonanța cognitivă se concentrează pe identificarea, confruntarea și modificarea acestor conflicte interne. Iată câteva terapii psihologice eficiente în gestionarea disonanței cognitive:

1. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC):
   • Identificarea gândurilor distorsionate: TCC ajută pacienții să recunoască și să confrunte gândurile contradictorii care provoacă disconfort.
   • Restructurarea cognitivă: Procesul de schimbare a gândurilor disonante cu gânduri mai raționale și coerente.
   • Dezvoltarea de strategii de coping: Pacienții învață tehnici pentru a face față și a reduce disonanța prin comportamente mai sănătoase și congruente.
2. Terapia de acceptare și angajament (ACT):
   • Acceptarea gândurilor contradictorii: ACT promovează acceptarea prezenței gândurilor disonante fără a încerca să le schimbe imediat.
   • Angajamentul față de valori: Pacienții sunt încurajați să acționeze conform valorilor lor personale, chiar și în prezența disonanței cognitive.
3. Terapia rațional-emotivă și comportamentală (REBT):
   • Identificarea și disputarea credințelor iraționale: REBT se concentrează pe identificarea și schimbarea credințelor iraționale care contribuie la disonanța cognitivă.
   • Dezvoltarea unui sistem de credințe mai rațional: Ajută pacienții să înlocuiască credințele disonante cu unele mai raționale și adaptative.
4. Terapia narativă:
   • Reconstruirea poveștii personale: Terapia narativă ajută pacienții să-și reinterpreteze experiențele și să-și reconstituie povestea personală într-un mod care reduce disonanța.
   • Identificarea și modificarea narațiunilor disonante: Pacienții sunt ghidați să identifice și să schimbe narațiunile interne care provoacă disonanță cognitivă.
5. Terapia motivațională:
   • Creșterea motivației pentru schimbare: Această terapie ajută pacienții să recunoască disonanța cognitivă ca pe un factor de motivație pentru schimbare.
   • Clarificarea valorilor și a obiectivelor personale: Ajută pacienții să-și clarifice valorile și să-și stabilească obiective congruente cu acestea.
6. Terapia de expunere:
   • Expunerea la gândurile și situațiile disonante: Terapia de expunere poate ajuta pacienții să-și confrunte gândurile și comportamentele disonante într-un mediu controlat și sigur.
   • Reducerea evitării și a anxietății asociate: Ajută pacienții să învețe să tolereze și să gestioneze disconfortul asociat disonanței cognitive.

Aceste terapii sunt adesea folosite în combinație pentru a aborda disonanța cognitivă din multiple perspective. Adaptarea intervențiilor la nevoile individuale ale pacienților este esențială pentru succesul tratamentului.