„Identitatea de rol” este partea din conceptul de sine care se construiește în jurul rolurilor sociale pe care individul le ocupă (vezi Psihologia Socială).
Structura identității
Identitatea personală nu este unitară, ci are multiple fațete, dintre care unele sunt definite de rolurile pe care le jucăm:
- Identitatea profesională (ca medic, profesor, inginer)
- Identitatea familială (ca părinte, soț/soție, fiu/fiică)
- Identitatea socială (ca prieten, vecin, membru al comunității)
Cum se formează identitatea de rol
Când ocupi un rol social pentru o perioadă îndelungată:
- Interiorizezi normele acelui rol – capacitățile active asociate devin parte din tine
- Alții te văd prin acel rol – confirmarea socială consolidează acea identitate
- Tu însuți te definești prin rol – „sunt medic”, „sunt mamă” devin afirmații identitare centrale
Exemplu concret
Un profesor cu 20 de ani experiență:
- Internalizează capacități precum răbdarea, timpul, ordinea ca fiind „cine este el”
- Este perceput de alții prin aceste caracteristici: „el este omul ordonat și punctual”
- Se autodefine: „Sunt profesor” nu e doar ce face, ci cine este
De ce apărarea e energică
Când identitatea e fuzionată cu rolul, orice critică adresată capacităților asociate rolului devine un atac la adresa sinelui:
- Nu mai e „ai greșit în treaba X” (comportament)
- Devine „nu ești competent ca profesor” (identitate)
Rigiditatea psihologică
Cu cât identitatea e mai puternic legată de rol, cu atât:
- Mai rigid devine individul în manifestarea acelor capacități
- Mai defensiv reacționează la critici
- Mai dificilă devine adaptarea când rolul se schimbă (pensionare, pierderea job-ului)
Identitatea de rol explică de ce unii oameni „nu mai știu cine sunt” când pierd un rol major – pentru că acel rol definea o parte centrală din sinele lor.