Starea isterică (sau isteria) în psihologie, cunoscută astăzi sub denumirea de tulburare de conversie, se referă la manifestări fizice ale unor conflicte emoționale sau psihologice, fără a exista o cauză medicală sau neurologică evidentă.
Termenul „isterie” era folosit în trecut pentru a descrie simptome care afectau în principal femeile, dar astăzi este înțeles mai bine ca o tulburare psihosomatică.
De ce se numește „tulburare de conversie” ?
În esență, persoana „transformă” (sau convertește) stresul psihic sau emoțional în simptome fizice, pe care le resimte ca fiind reale. Aceasta este o modalitate inconștientă prin care mintea gestionează stresul sau conflictele interne, manifestându-le sub formă de simptome somatice.
Termenul „tulburare de conversie” are origini în psihanaliza clasică, în special în teoriile lui Sigmund Freud, care a explicat că anxietatea sau conflictele inconștiente pot fi „convertite” în simptome fizice.
Tot Sigmund Freud a interpretat simptomele isterice ca metodă de apărare împotriva vinovăției provocată de impulsurile sexuale (de ex: o mână paralizată ar fi incapabilă de masturbare)
În trecut, această tulburare era adesea asociată cu termenul de isterie.
Termenul de isterie vine din grecescul hysteros care înseamnă ”uter” și arată convingerile antice conform cărora aceste tulburări sunt caracteriste numai femeilor și își au originea în tulburările uterine.
Caracteristici principale ale stării isterice (tulburării de conversie):
- Simptome fizice inexplicabile: Persoana experimentează simptome fizice, cum ar fi paralizie, pierderea vorbirii, tremurături, convulsii, pierderea vederii sau alte disfuncții senzoriale, fără o bază medicală. De exemplu, o persoană poate să nu poată mișca un braț, dar să nu existe nicio leziune fizică care să explice acest lucru.
- Reacții emoționale puternice: Aceste simptome sunt adesea asociate cu emoții intense, stres sau traume psihologice, și apar ca o modalitate prin care mintea „transformă” conflictele emoționale în simptome fizice.
- Inconștiența legăturii cu emoțiile: Persoana nu este conștientă de faptul că simptomele fizice sunt legate de problemele emoționale sau psihologice. De obicei, ei percep simptomele ca fiind reale și deranjante.
- La Belle Indifférence: Unele persoane care se confruntă cu tulburarea de conversie manifestă o aparentă indiferență față de severitatea simptomelor, adică nu par prea preocupate de problemele fizice grave pe care le au. Aceasta este cunoscută sub numele de „la belle indifférence”, un fenomen clasic în tulburările de conversie.
Cauze care determină isteria
Starea isterică sau tulburarea de conversie este frecvent asociată cu:
- Stres psihologic intens sau traume emoționale.
- Conflicte interne nerezolvate, unde simptomele fizice servesc ca o „scăpare” inconștientă din situații de stres.
- Experiențe traumatice din trecut, cum ar fi abuzul sau pierderea, pot contribui la apariția acestei tulburări.
Tratament
Starea isterică sau tulburarea de conversie poate fi tratată prin:
- Psihoterapie, în special terapia cognitiv-comportamentală (CBT) sau terapia focalizată pe traume.
- Tehnici de relaxare și reducerea stresului.
- În cazuri complexe, pot fi necesare și terapii medicamentoase pentru anxietate sau depresie asociate.
Tratamentul este orientat către identificarea și gestionarea cauzelor emoționale sau psihologice care stau la baza simptomelor fizice.