Protestul masculin sau „reacția de protest masculin” este un concept dezvoltat de Alfred Adler, unul dintre pionierii psihanalizei și fondatorul psihologiei individuale.
Acest concept descrie o tendință compensatorie prin care indivizii (atât bărbați, cât și femei) adoptă atitudini și comportamente exagerat masculine ca răspuns la sentimente de inferioritate sau vulnerabilitate.
Originea conceptului
Adler a introdus acest termen în contextul criticii sale față de teoria freudiană a complexului de castrare și a invidiei penisului. El a argumentat că ceea ce Freud interpreta ca invidie biologică era de fapt o reacție la statutul social inferior al femeilor în cultura patriarhală (Adler, 1910, 1927).
Protestul masculin reprezintă o strategie compensatorie prin care individul încearcă să depășească sentimentele de inadecvare prin identificarea cu caracteristici considerate masculine în cultura respectivă.
Caracteristici principale
Protestul masculin se manifestă prin:
- Aspirație exagerată către putere și dominație – individul caută să demonstreze forță, independență și control
- Respingerea trăsăturilor considerate „feminine” – sensibilitate, vulnerabilitate, dependență
- Comportamente compensatorii agresive – pentru a masca sentimentele de inferioritate
- Supracompensare – eforturi excesive de a dovedi masculinitatea sau superioritatea
Aplicabilitate la ambele sexe
Un aspect important al conceptului lui Adler este că protestul masculin nu este limitat la bărbați. Femeile pot manifesta, de asemenea, protest masculin atunci când internalizează valorile patriarhale și încearcă să se detașeze de caracteristicile feminine depreciate social (Ansbacher & Ansbacher, 1956).
Manifestarea la femei
La femei, protestul masculin exprimă o respingere a condiției lor feminine, consecință a devalorizării fetelor în familia lor sau în mediul cultural și alegerea unui ideal masculin în formarea ficțiunii lor directoare.
În „Social Interest: A Challenge to Mankind” (1933/1938), Adler a scris: „Când o fată își imaginează că se poate transforma într-un băiat, este pentru că rolul feminin nu i-a fost prezentat ca egal cu rolul masculin. Ea se revoltă împotriva a ceea ce ea crede că este o perspectivă permanentă de inferioritate pentru ea„.
Fetele și femeile răspundeau cu o revendicare la demnitate egală, de parcă ar spune: „Tratează-mă ca pe un bărbat!” Băieții și bărbații, simțindu-se în pericol de a pierde demnitatea dacă ar părea în vreun fel altfel decât superiori, își susțineau o revendicare similară, de parcă ar spune: „Tratează-mă ca pe un bărbat adevărat!„
Manifestarea la bărbați
La bărbați, protestul masculin se exprimă ca un complex de superioritate. Adler sugerează că expresiile exagerate ale protestului masculin interferează cu „adaptarea la nivelul comunitar, fie că este vorba de profesie, familie, dragoste sau căsătorie” și, în consecință, viețile lor încep să se destrame.
Un exemplu clasic de „protest masculin” este intimidatorul stereotipic de școală care afirmă dominația prin forță fizică și verbală. Intimidatorii școlari, însă, de obicei le lipsește un sentiment de auto-valoare și încredere, așa că compensează aceste sentimente de lipsă și inferioritate prin afirmarea dominației asupra altora, într-o încercare de a înăbuși aceste sentimente și de a atinge superioritatea, deși aceste sentimente de superioritate sunt adesea exagerate și superficiale.
Relevanță contemporană
În psihologia modernă, conceptul este înțeles în contextul construcțiilor sociale de gen și al modului în care individurile răspund la presiunile normative de gen.
Cercetările contemporane asupra masculinității hegemonice și a „masculinității fragile” reflectă aspecte ale protestului masculin adlerian (Bosson et al., 2009; Vandello & Bosson, 2013).