Articolul explică, comparativ, rolul cadrului social în teoriile lui Erickson, Wallon si Vigotski și exemplifică cum se produc schimbările la nivelul achizitiei limbajului verbal din perspectiva celor 3 teoreticieni – asa cum apar ele in Psihologia Dezvoltării.
Am încercat să pun în relație mențiunile în funcție de 3 dimensiuni:
- vârstă,
- anturaj-vorbire (evidențiat cu text îngroșat)
- teoretician.
Tabel sinoptic asupra influenței cadrului social asupra achizitiei limbajului verbal în Psihologia Dezvoltării.
| Vygotsky | Wallon | Erickson | |
| Comparație | Deși nu neagă dezvoltarea biologică și factorii genetici accentul este pus pe interacționarea cu un adult care poate duce un copil aflat într-o ”fereastră de oportunitate” la un nivel optim. | Totul este un dans între emoție și intelect. Emoția este forța centripetă iar intelectul forța centrifugă. Acest două forțe sunt folosite pentru a interacționa cu mediul înconjurător (fizic sau social) | Omul se află într-o continuă dezvoltare, într-o căutare a identității (într-un mediu psihosocial) manifestată de-a lungul vieții prin întrebări fundamentale la care va încerca să răspundă. |
| Concepte fundamentale | Zonei de Dezvoltare Proximă – capacitatea copilului de a învăţa de la un adult sau de la un alt copil care ştie mai mult în domeniul competenţei în cauzăConsideră că stadiile și gândirea și limbajul unui copil sunt aceleași cu cele prin care a evoluat umanitatea.Apreciază că dezvoltarea cognitivă este o construcţie dialectică cu determinare socio-culturală şi istorică. | Esenţială în dezvoltarea ontogenetică este textura socială, ce apare ca liant şi mediator între necesităţile şi posibilităţile copilului şi logica lumii fizice care reclamă şi stimulează adaptarea. În absenţa „logicii sociale” ontogeneza este profund afectată. „Prin schimburile interindividuale debutează viaţa copilului şi acest tip de raporturi devansează de departe pe cele cu lumea fizică”, consideră Wallon. Mediului social, în mod primordial, trebuie să i se adapteze copilul. Pentru supravieţuirea speciei şi evoluţia sa, solidaritatea este mai importantă decât competiţia. EMOTIA: […]Fiziologicul (plăcere, durere, foame etc.) capătă, prin expresia sa afectivă, „grai” şi formă psihologică, făcând ca ceea ce este resimţit în interior să fie vizibil din afară. Ea activează pe cei din jurul copilului, îi incită şi îi răsplăteşte. Emoţia leagă „natura” (nou-născutul) de cultură (mediul socio-familial), fiind primul program ontogenetic funcţional comprehensibil reciproc. MIŞCAREA. […] primele mişcări ale bebeluşului sunt investite cu semnificaţie expresivă de către anturajul social, întărite şi selectate. Mişcarea devine formă de expresie şi primul mijloc de acţiune asupra semenului adult. Mişcările, integrate în posturi, sunt, în acelaşi timp, acţiune şi expresie IMITAŢIA. […]reprezintă o acomodare la celălalt, un „ecou” motric, un mimetism, o contagiune | Emergenţă progresiva a identităţii. Fiecare stadiu cuprinde o miză, o sarcină socială specifică Erikson privilegiază noţiunea de stadii psihosociale faţă de cea de stadii psihosexuale. Fiecărei etape a vieții îi corespunde o întrebare fundamentală care va fi “the driving force” pentru individ. |
| Varsta | Vygotsky | Wallon | Erickson |
| (copilăria mica 0-1 an | “Reacțiile sociale” – reacții vocale, la varsta de 2 luni, la prezența mamei sau membrilor cunoscuți. Cuvintele se învaţă prin condiţionare, prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de alta parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive. | 0-3 luni (Impulsivitate motrice): […] Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor „reclamate”. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. 3-12 luni (Substadiul emoţional): […] preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul | Dilema: Sunt în siguranţă? |
| 1-3 ani | Copii manipulează obiectele și prin interacţiunea cu adulţii dezvoltă un anumit nivel de competență lingvistică și o gândire vizuală şi perceptivă | 3 ani : […] copilul mai mult mimează decât vorbeşte! | Dilema: Pot să fac şi singur? |
| 3-7 ani | Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului, mai ales în situaţii de joc. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur, fie în prezenţa altor copii. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia să intervină în joc şi în alte activităţi și dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale și a grupului. | 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex.: „EU FAC!”; „EU SPUN!”; „NU VREAU!”) 4-5 ani: Perioada graţiei, a seducţiei: căutarea aprobării, a validării sociale. | Dilema: Pot să aleg? |
| 6-11 | Dilema: Fac la fel de bine ca ceilalţi? | ||
| 11-15 ani | Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene, dar și pentru a înţelege punctul de vedere al altora și a se supune regulilor sociale. | Dilema: Cine sunt? | |
| Adult | Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală | Dilema: Pot realiza mutualitate?… |