Rușinea este un factor important în Psihologia Socială.
A vorbi despre o rușine sau vinovăție nu este o sarcină ușoară pentru că deși patina timpului se poate așeza peste unele trăiri, scoaterea lor la suprafața nu este întotdeauna un lucru pe care sa îl facem cu ușurință.
Cred că cea mai prolifica sursă de vinovăție este dată de momentele când mă înfurii și devin fie agresiv sau acid la adresa celor asupra cărora mă vărs.
Am un vecin care la un Crăciun s-a gândit împreună cu un amic/văr de-al lui să facă un gulaș la foc de lemne afară, la ceaun. Și-au făcut vatra focului lângă gardul meu unde aveam depozitate niște lemne, un recipient cu motorină și pe partea lor deasupra și în lateral trecea o conducta de gaz.
Când am văzut ce gogomanie făceau m-am dus si-am început o ceartă aprigă cu ei…inclusiv am luat furtunul și am dat cu apă spre ei…”măcar să le sting focul”.
Lucrurile au degenerat rapid la amenințări și poate ar fi mers și mai departe dacă nu ar fi trebuit să plec de urgență de acasă. Cumva mi-am spus că dacă tot le-am făcut scandal măcar n-au să lase focul ăla nesupravegheat.
În aceast situatie, privind retrospectiv, simt parte vina și parte rușine. Vina că ar fi trebuit să vorbesc mai frumos cu ei de la început – ceea ce ar fi parte a uzanțelor sociale.
O mica parte de rușine provine că nu am avut destul de mult tact și calm încât să îmi dau seama dacă erau băuți sau nu și să evaluez situația cu mai mare claritate.