Schizofrenia este o tulburare psihică cronică și severă care afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Se caracterizează printr-o ruptură între percepția realității și gândurile persoanei afectate, ceea ce duce la halucinații, deliruri sau comportamente profund dezorganizate. Face parte din categoria, mai largă, denumita Tulburări din spectrul schizofreniei.
Schizofrenia este o afecțiune care afectează funcționarea zilnică a individului și poate duce la o deteriorare a relațiilor sociale, a capacității de muncă și a funcțiilor cognitive.
Cuprins
Originea cuvântului
Cuvântul „schizofrenie” provine din limba greacă și este compus din două elemente:
- „schizo” (σχίζειν) – care înseamnă „a despica” sau „a separa”.
- „frenie” (φρήν, φρενός) – care înseamnă „minte” sau „spirit”.
Prin urmare, etimologic, „schizofrenie” înseamnă „minte despărțită” sau „separarea minții”. Termenul a fost introdus în 1908 de către psihiatrul elvețian Eugen Bleuler, care a vrut să descrie starea de fragmentare a proceselor mentale observate la pacienții cu această tulburare.
Este important de menționat că sensul literal al cuvântului nu reflectă complet complexitatea tulburării, care se referă la o afecțiune mentală caracterizată prin halucinații, iluzii și tulburări cognitive, dar nu înseamnă o „dublă personalitate”, cum este adesea greșit înțeles.
Simptome ale schizofreniei
Schizofrenia este asociată cu trei categorii principale de simptome:
1. Simptome pozitive
Simptomele pozitive sun simptome care reflectă o adăugare la comportamentul normal.
- Deliruri: Convingeri false și iraționale care nu sunt susținute de realitate. Persoanele cu schizofrenie pot avea convingeri paranoide (de exemplu, cred că cineva le urmărește) sau grandioase (de exemplu, cred că au puteri speciale).
- Halucinații: Perceperea unor lucruri care nu există. Halucinațiile auditive (voci) sunt cele mai frecvente, dar pot apărea și halucinații vizuale, olfactive sau tactile.
- Gândire dezorganizată: Gânduri confuze și haotice care se reflectă în discursul dezorganizat, dificil de urmărit sau de înțeles de către ceilalți.
- Comportament dezorganizat: Acțiuni și comportamente ilogice, impulsive sau bizare, care pot include agitație, lipsa igienei personale sau incapacitatea de a îndeplini sarcini zilnice.
2. Simptome negative
Simptomele negative sun simptome care reflectă o pierdere a funcțiilor normale.
- Afect plat: Lipsa expresiilor emoționale sau a reacțiilor emoționale adecvate.
- Anhedonie: Incapacitatea de a simți plăcere în activități care anterior aduceau bucurie.
- Lipsa de motivație: Persoana poate deveni foarte pasivă, fără inițiativă sau interes pentru activități.
- Retragere socială: Izolare și evitarea interacțiunilor cu alți oameni.
3. Simptome cognitive
- Dificultăți de concentrare și atenție.
- Memorie afectată: Persoanele pot avea dificultăți în a-și aminti informații recente sau a învăța lucruri noi.
- Judecată afectată: Capacitatea de a lua decizii corecte poate fi compromisă.
Cauzele schizofreniei
Schizofrenia este o tulburare complexă, iar cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese. Totuși, se consideră că există o combinație de factori care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni:
- Factori genetici: Există o predispoziție genetică, iar persoanele care au rude de gradul întâi (de exemplu, părinți sau frați) cu schizofrenie au un risc mai mare de a dezvolta această tulburare.
- Dezechilibre chimice în creier: Un dezechilibru în neurotransmițători precum dopamina și glutamatul este adesea implicat în schizofrenie. Aceste substanțe chimice influențează modul în care creierul procesează informațiile.
- Factori de mediu: Expunerea la factori de stres severi, traume, infecții în timpul sarcinii sau complicații la naștere pot contribui la apariția schizofreniei. De asemenea, consumul de droguri în adolescență (de exemplu, canabisul) poate crește riscul de dezvoltare a schizofreniei la persoanele predispuse genetic.
- Factori psihosociali: Stresul și experiențele traumatice în viață pot declanșa simptomele schizofreniei la cei predispuși.
Tipuri de schizofrenie
Deși termenul general este „schizofrenie”, există mai multe tipuri de schizofrenie, cum ar fi:
- Schizofrenia paranoidă: Se caracterizează prin prezența delirurilor paranoide și halucinațiilor auditive predominante.
- Schizofrenia dezorganizată: Implică gândire și comportament profund dezorganizate, cu vorbire incoerentă și comportamente ciudate.
- Schizofrenia catatonică: Include simptome motorii severe, cum ar fi rigiditatea musculară, imobilitatea sau comportamente repetitive.
Tratamentul schizofreniei
Schizofrenia necesită un tratament pe termen lung, de obicei o combinație de intervenții psihologice și farmacologice:
- Medicație antipsihotică: Medicamentele antipsihotice sunt esențiale pentru gestionarea simptomelor pozitive (deliruri, halucinații). Aceste medicamente ajută la reglarea neurotransmițătorilor din creier.
- Psihoterapie: Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) poate ajuta persoanele să își gestioneze simptomele și să dezvolte strategii de coping. Psihoterapia de susținere ajută, de asemenea, la îmbunătățirea relațiilor sociale și a funcționării zilnice.
- Sprijin social și reabilitare: Este importantă asistența în activitățile zilnice, sprijinul pentru reintegrarea socială și profesională și suportul familial.
Schizofrenia este o tulburare care poate fi gestionată cu succes, dar necesită un angajament pe termen lung în ceea ce privește tratamentul și sprijinul. Cu ajutorul adecvat, multe persoane cu schizofrenie pot duce o viață funcțională și semnificativă.