Starea de bine psihologică – cunoscută și sub denumirea de eudaimonie sau, mai modern, funcționare pozitivă – indică, împreună cu starea de bine emoțională (care reprezintă echilibrul dintre emoțiile pozitive și cele negative, cunoscută și sub denumirea de ”hedonia”) și ”starea de bine socială”, starea de sănătate mintală a unei persoane (Keyes C, 2007).
Acest concept face parte din domeniul mai larg al Psihologiei Pozitive.
De cele mai multe ori când se vorbește despre ”starea de bine” a unei persoane, de fapt, se face referire la ”starea de bine psihologică” (celelalte componente ale ”stării de bine” fiind mai puțin luate în considerare).
Atunci când ne referim la ”starea de bine psihologică” înțelegem starea de sănătate și de bunăstare a minții. În momentul în care un individ este bine din punct de vedere psihologic, el este mulțumit de situația în care se află, se vede într-o lumină pozitivă și este optimist cu privire la viitor.
Noțiunea de ”starea de bine psihologică” este apropiată de ”starea de sănătate mentală”, dar cele două noțiuni, deși asociate, nu reprezintă același lucru; totuși a avea o ”sănătate mentală” bună este un lucru necesar pentru a avea o ”stare de bine psihologică” crescută (Satnam Kaur Johal, Pooja (2016).
Motivațiile studiilor asupra ”stării de bine” au plecat de la câteva observații (Huppert, 2009):
- Pentru că ”stare de bine” este mai mult decât absența ”stării de rău”, ea trebuie studiată separat;
- Trebuie să existe o mai bună înțelegere a ei pentru a trata și preveni dezechilibrele psihologice și pentru a îmbunătăți stare de bine a persoanei;
- Există evidențe ale faptului că factorii care determină starea de bine sunt diferiți de cei care conduc la ”starea de rău”;
- Crește posibilitatea ca prin creșterea ”stării de bine” la nivel de populație să scadă problemele mentale și comportamentale des întâlnite, într-o măsură mult mai mare decât prin concentrarea numai pe tratament.
Studiile asupra ”stării de bine psihologice” au plecat de la cercetările efectuate asupra populației în vârstă din instituții și azile în scopul de a vedea cum poate fi îmbunătățită situația lor. În urma acestor studii Carol D. Ryff (1989) a reușit să extragă 6 dimensiuni ale stării de bine și fericirii pe care le-a corelat cu conceptul antic al eudaimoniei. Ulterior, a construit o scală în jurul acestor dimensiuni; scală folosită la ora actuală pe scară largă pentru a identifica gradul de ”stare de bine psihologică” a persoanelor adulte, de orice vârstă.
Scala stării de bine psihologice
Scala stării de bine psihologice (vezi chestionarul PWB)a fost dezvoltată între anii 1989 și 2007 de către Carol D. Ryff(1989), psiholog care a identificat 6 dimensiuni ale stării de bine și fericire:
1. Autonomie
Autonomia descrie independența, autodeterminarea și reglarea comportamentului pornind de la interior;
2. Control asupra mediului
Reprezintă abilitatea persoanei de a-și alege, construi și controla mediul psihologic în care trăiește și este considerată o caracteristică a sănătății mentale;
3. Creștere personală
Reprezintă nevoia individului de a continua să își dezvolte potențialul și de a crește ca persoană. De exemplu, deschiderea către experiențe noi reprezintă una dintre caracteristicile unei persoane funcționale;
4. Relații pozitive cu ceilalți
Relațiile calde cu ceilalți sunt considerate un semn de maturitate. Abilitatea de a iubi și de simți compasiune sunt considerate esențiale pentru o sănătate mentală;
5. Scop în viață
Sănătatea mentală definește ca foarte importante credințele personale care dau un scop sau un înțeles vieții. S-a observat că cei care acționează în mod pozitiv au țeluri, intenții și o direcție în viață, aspecte care contribuie la a avea o viață plină de sens;
6. Auto-acceptare
Una dintre cele mai des întâlnite dimensiuni în toate teoriile legate de “starea de bine”; capacitatea de a avea atitudini pozitive față de sine și de trecutul personal constituie un factor cheie pentru o funcționare psihologică .
Bibliografie
Keyes C. (2007), Psychological Well-Being, Encyclopedia of gerontology (2). Academic Press, 2dn edn., pp. 399-426
Huppert, F.A. (2009), Psychological Well-being: Evidence Regarding its Causes and Consequences. Applied Psychology: Health and Well-Being, 1: 137-164. https://doi.org/10.1111/j.1758-0854.2009.01008.x
Carol D. Ryff (1989). Happiness Is Everything, or Is It? Explorations on the Meaning of Psychological Well-Being. Journal of Personality and Social Psychology 1989, Vol. 57, No. 6,1069-1081
Satnam Kaur Johal and Pooja (2016) , Relationship between Mental Health and Psychological Well Being of Prospective Female Teachers, IOSR Journal of Research & Method in Education (IOSR-JRME), Volume 6, Issue 1 Ver. II (Jan. – Feb. 2016), PP 01-06 www.iosrjournals.org