Teoria Triunghiulară a Dragostei

Teoria Triunghiulară a Dragostei (sau Triangular Theory of Love), dezvoltată de Robert Sternberg, este una dintre cele mai cunoscute și utilizate teorii în psihologia dragostei. Aceasta explică cum diferitele combinații ale celor trei componente principale — intimitate, pasiune și angajament — pot crea diverse tipuri de relații și experiențe amorose.


Cele trei componente ale dragostei

Cele trei componente ale dragostei sunt:

  1. Intimitatea
    • Se referă la apropierea emoțională, legătura profundă și sentimentul de conexiune cu partenerul.
    • Include încrederea, comunicarea deschisă, împărtășirea gândurilor și sentimentelor, sprijinul reciproc și înțelegerea.
    • Este componenta care transformă o relație superficială într-una semnificativă.
  2. Pasiunea
    • Reprezintă atracția fizică și dorința romantică/sexuală.
    • Este responsabilă pentru emoțiile intense, euforia, bătăile rapide ale inimii și dorința de a fi aproape de celălalt.
    • Pasiunea este adesea cea mai puternică la începutul unei relații, dar poate evolua sau scădea în timp.
  3. Angajamentul (Decizia/Implicarea)
    • Este decizia conștientă de a iubi pe cineva și de a menține relația pe termen lung.
    • Include planurile de viitor împreună, loialitatea și efortul de a depăși obstacolele.
    • Poate fi pe termen scurt (de exemplu, „suntem împreună acum”) sau pe termen lung (de exemplu, căsătoria sau construirea unei familii).

Tipurile de dragoste, în funcție de combinații

Sternberg descrie șapte tipuri de dragoste, în funcție de prezența sau absența celor trei componente:

Tipul de dragosteIntimitatePasiuneAngajamentExemplu
SimpatiePrietenia strânsă, fără atracție romantică.
ÎndrăgostireAtracția fizică sau „crush-ul” fără o legătură emoțională profundă.
Dragoste goalăCăsătoriile aranjate sau relațiile care au rămas doar din obișnuință.
Dragoste romanticăRelațiile pasionale, dar fără planuri de viitor (de exemplu, „iubirea de-o vară”).
Dragoste tovarășeascăPrietenie apropiată sau cuplurile care și-au pierdut pasiunea.
Dragoste superficială („nesăbuită”)Relațiile bazate pe angajament și pasiune, dar fără intimitate reală.
Dragoste completăIdealul: o relație echilibrată, cu toate cele trei componente.
Teoria Triunghiulară a Dragostei reprezentare grafică
Reprezentare grafică pentru Teoria Triunghiulară a Dragostei

Dragostea completă: Idealul

  • Dragostea completă (intimitate + pasiune + angajament) este considerată forma cea mai sănătoasă și durabilă a dragostei.
  • Este ceea ce majoritatea oamenilor își doresc într-o relație: o legătură emoțională profundă, atracție fizică și un angajament solid.
  • Cu toate acestea, Sternberg subliniază că menținerea tuturor celor trei componente pe termen lung necesită efort și lucru constant.

Un exemplu concret

Pentru a evalua un cuplu căsătorit de 20 de ani putem merge pe cele 3 dimensiuni să vedem în ce măsură le indeplinesc:

  • Intimitate: Își cunosc reciproc fricile, visele și slăbiciunile.
  • Pasiune: Încă își arată afecțiunea fizică și petrec timp de calitate împreună.
  • Angajament: Au trecut prin greutăți și au ales să rămână împreună.

Putem deduce din această analiză că au o „Dragoste Completă”. 

Cum evoluează dragostea în timp?

  • Pasiunea tinde să scadă după faza inițială de „îndrăgostire” (de obicei, după 1-2 ani), dar poate fi menținută prin efort conștient (de exemplu, prin ieșiri în doi, comunicare deschisă, surprize).
  • Intimitatea și angajamentul pot crește odată cu timpul, dacă ambii parteneri investesc în relație.
  • Unele cupluri trec de la „dragoste romantică” la „dragoste tovarășească” dacă pasiunea scade, dar intimitatea și angajamentul rămân puternice.

Aplicații practice

Totuși la ce poate folosi această teorie? Principalele aplicatii practice ale sale sunt:

  • Diagnosticarea relației: Poți analiza propria relație pentru a vedea care componente sunt prezente și care lipsesc. De exemplu, dacă simți că lipsește pasiunea, poți căuta modalități de a o reînvia.
  • Îmbunătățirea relației: Dacă un cuplu are doar intimitate și angajament, dar nu și pasiune, pot încerca activități care să readucă scânteia (călătorii, hobby-uri comune, terapie de cuplu).
  • Alegerea partenerului: Teoria ajută la înțelegerea dacă o relație are potențial pe termen lung sau dacă este bazată doar pe o pasiune trecătoare.

Critici ale teoriei

Unii psihologi susțin că dragostea nu poate fi redusă la doar trei componente și că există și alți factori importanți (de exemplu, compatibilitatea valorilor, gestionarea conflictelor).

În plus, cultura și contextul social pot influența modul în care aceste componente sunt exprimate (de exemplu, în unele culturi, angajamentul este mai valorizat decât pasiunea).