Cutia Skinner, cunoscută și sub numele de „camera operantă”, este un dispozitiv experimental creat de psihologul B.F. Skinner pentru a studia comportamentul animalelor, în special învățarea prin condiționare operantă.
Acest aparat a jucat un rol crucial în dezvoltarea și înțelegerea teoriilor behaviouriste legate de modul în care animalele și oamenii învață din consecințele acțiunilor lor.
Caracteristicile Cutiei Skinner:
- Structură: Cutia Skinner este o cameră mică, de obicei din plastic sau metal, suficient de mare pentru a conține un animal mic, cum ar fi un șobolan sau un porumbel.
- Dispozitive de manipulare: În interiorul cutiei se află unul sau mai multe dispozitive pe care animalul le poate manipula, cum ar fi o pârghie (pentru șobolani) sau un disc (pentru porumbei). Aceste dispozitive sunt conectate la un mecanism care poate livra recompense (de exemplu, hrană) sau pedepse (de exemplu, șocuri electrice ușoare).
- Recompense și pedepse: Cutia este echipată cu un sistem de distribuire a recompenselor, cum ar fi un dispenser de hrană, și/sau un sistem de aplicare a pedepselor, cum ar fi un generator de șocuri electrice ușoare.
- Măsurarea comportamentului: Cutia este concepută pentru a permite cercetătorilor să înregistreze și să măsoare cu precizie comportamentele animalului. De exemplu, numărul de ori în care animalul apasă pârghia sau durata timpului petrecut realizând o anumită acțiune.
Cum funcționează cutia Skinner:
- Etapa de acomodare: Animalul este plasat în cutie și are posibilitatea de a explora mediul.
- Începutul experimentului: Animalul este învățat să asocieze un comportament specific cu o consecință. De exemplu, șobolanul descoperă că apăsarea pe levier duce la obținerea unei bucăți de mâncare.
- Învățarea prin întărire: Dacă comportamentul dorit (apăsarea pe levier) este urmat de o recompensă (mâncare), frecvența acestui comportament va crește. Acest proces este cunoscut sub numele de întărire pozitivă.
- Învățarea prin pedeapsă: Dacă comportamentul nedorit (de exemplu, mușcarea grilajului) este urmat de o consecință neplăcută (un șoc electric ușor), frecvența acestui comportament va scădea. Acest proces este cunoscut sub numele de pedeapsă pozitivă.
- Extincția comportamentului: Dacă întărirea încetează (de exemplu, levierul nu mai eliberează mâncare), comportamentul învățat (apăsarea pe levier) va scădea în frecvență și, în cele din urmă, va dispărea.
Scopul și utilizarea Cutiei Skinner:
- Condționarea operantă: Principalul scop al Cutiei Skinner este de a studia condiționarea operantă, un proces de învățare în care comportamentul unui individ este modificat prin consecințele sale. Dacă un comportament este urmat de o recompensă, este mai probabil să fie repetat. Dacă este urmat de o pedeapsă, este mai puțin probabil să fie repetat.
- Automatizarea experimentelor: Cutia permite automatizarea experimentelor de învățare, permițând cercetătorilor să colecteze date precise și să controleze variabilele experimentale cu un grad ridicat de exactitate.
- Explorarea motivației și învățării: Prin manipularea variabilelor, cum ar fi tipul și frecvența recompenselor și pedepselor, cercetătorii pot explora diverse aspecte ale motivației și proceselor de învățare.
Exemple de experimente:
- Program de întărire: Cercetătorii pot folosi Cutia Skinner pentru a studia efectele diferitelor programe de întărire (de exemplu, întărire continuă, întărire intermitentă) asupra ratei de răspuns a animalului.
- Discriminarea stimulilor: Animalul poate fi antrenat să răspundă la un anumit stimul (de exemplu, o lumină sau un sunet) și nu la altele, studiind astfel capacitatea de discriminare a stimulilor.
Concluzie
Cutia Skinner este un instrument esențial în psihologia experimentală, utilizat pentru a studia și înțelege principiile de bază ale învățării prin condiționare operantă. Ea a permis realizarea de experimente controlate care au contribuit semnificativ la dezvoltarea teoriilor behaviouriste și la aplicarea acestora în diverse domenii, inclusiv în educație și psihoterapie.