Etapele schimbării reprezintă stadiile prin care trece o persoană pentru a produce o schimbare în viața sa.
Studiile arată că orice schimbare în viața unui om trece prin niște etape predefinite si comune tuturor.
Modelul Transteoretic al Etapelor Schimbării dezvoltat de Prochaska și DiClemente (2002), cel mai important și bine validat model al schimbării în psihoterapie, indică 6 etape ale procesului de schimbare.
Cele 6 Etape ale schimbării
1. Precontemplarea
În această etapă inițială, persoana nu este pregătită nici măcar să se gândească la schimbare. Pacientul nu recunoaște existența problemei sau necesitatea schimbării.
Caracteristici:
- Lipsa conștientizării problemei
- Rezistență la discuții despre schimbare („Ia să mai lăsăm discuțiile despre….!„)
- Adesea pacienții ajung în terapie forțați de alții (familie, sistem judiciar)
- Minimizarea consecințelor negative ale comportamentului problematic („De fapt eu nici nu beau așa de mult! „)
Implicații clinice: Pacienții care încep terapia în această etapă înregistrează cele mai mici progrese și au rate mari de abandon prematur al terapiei. Mulți din cei care sunt trimiși cu forța la terapie se află exact în această etapă (Exemplu: „M-au trimis aștia din familie la psiholog că cică am o problemă! Eu am venit la d-voastră dar de gura lor…că eu,așa, sunt bine!”).
2. Contemplarea
Persoana își poate imagina schimbarea, dar nu este încă pregătită să facă ceva pentru a se schimba. Există conștientizarea problemei, dar există ambivalență puternică.
Caracteristici:
- Recunoașterea existenței problemei („Mda…fumez cam mult….„)
- Considerarea serioasă a schimbării
- Ambivalență marcată între dorința de schimbare și teama de efort
- „Gândire despre gândire” fără acțiune concretă
Implicații clinice: Asemenea etapei anterioare, pacienții în contemplare înregistrează progrese reduse și o alianță terapeutică slabă. (Exemplu: „M-aș lăsa de țigară dar parcă nu a venit încă vremea!”).
3. Pregătirea
În această etapă, persoana adună resurse pentru a-și modifica viața. Există intenție clară de acțiune în viitorul apropiat.
Caracteristici:
- Planificarea concretă a schimbării
- Mici pași exploratori către schimbare
- Angajament față de acțiune
- Mobilizarea resurselor interne și externe
Implicații clinice: Pacienții care încep terapia în această etapă au rezultate semnificativ mai bune decât cei din primele două etape. (Exemplu: „De lunea care vine mă apuc de cura de slăbit. Am planul făcut și mi-am programat pe zile ce să manânc!”).
4. Acțiunea
Persoana se implică activ în terapie și face modificări concrete, observabile ale comportamentului.
Caracteristici:
- Modificări comportamentale vizibile
- Efort consistent și susținut
- Utilizarea strategiilor terapeutice
- Angajament maxim în procesul terapeutic
Implicații clinice: Această este etapa cu cel mai mare potențial de progres terapeutic. Pacienții care încep terapia în etapa de acțiune obțin cele mai bune rezultate. (Exemplu: „E greu să mă țin…că mă obișnuisem așa dar, pe zi ce trece, e un pic mai ușor….”).
5. Menținerea
Focalizarea se deplasează spre asigurarea faptului că noul mod de viață este permanent. Prevenirea recăderilor devine obiectivul central.
Caracteristici:
- Consolidarea schimbărilor realizate
- Prevenirea recidivelor
- Integrarea noilor comportamente în stilul de viață
- Vigilență față de factorii declanșatori
Implicații clinice: Necesită strategii specifice de consolidare și prevenire a recăderii. (Exemplu: „În fiecare zi mă cântăresc și am grijă să-mi fac numărul de pași.”).
6. Încheierea/Terminarea
Terminarea tratamentului când schimbările sunt complet integrate și stabile.
Caracteristici:
- Încredere completă în capacitatea de a menține schimbările
- Absența tentației de revenire la vechile comportamente
- Autoeficacitate solidă
- Independență terapeutică
Necesită strategii specifice de consolidare și prevenire a recăderii. (Exemplu: „Nici nu mă mai gândesc la ele (n.r. exercițiile fizice). Cum mă scol și m-am spălat cum mă apuc de ele. E ceva automat acum….”).
Înțelegerea etapelor schimbării îi ajută foarte mult pe oameni să înțeleagă în ce grad au progresat pe o cale.