Sentința nucleu, așa cum este concepută de Mark Wolynn în cartea sa ”Povestea ta a început demult. Cum să vindeci traumele familiale moștenite” (apărută, în engleză, sub titlul ”It Didn’t Start With You. How Inherited Family Trauma Shapes Who We Are and How to End The Cycle” ), reprezintă o afirmație centrală, adesea negativă și limitativă, care se transmite din generație în generație într-o familie.
Această afirmație, deși poate să nu fie verbalizată explicit, modelează percepțiile, emoțiile și comportamentul membrilor familiei, influențând profund modul în care aceștia se văd pe ei înșiși și pe lumea din jur.
Deși sentința nucleu este un concept mai frecvent întâlnit în terapiile cognitive sau psihanalitice, mai apare și în psihoterapia sistemică unde este folosită ca un instrument pentru a înțelege mai bine influențele reciproce dintre convingerile individuale și dinamica sistemică.
Ce este o sentință nucleu?
Există mai multe moduri în care putem privi o sentiță nucleu și dintre ele enumerăm:
- O credință fundamentală: Este o convingere de bază, adesea subconștientă, care ghidează gândurile și acțiunile noastre. (De exemplu,„Nu sunt suficient de bun”)
- Un model repetitiv: Se repetă de-a lungul generațiilor, fiind transmisă din părinți în copii, uneori chiar fără ca părinții să fie conștienți de acest lucru.
- O limitare: Împiedică individul să-și atingă potențialul maxim, limitându-i perspectiva și opțiunile.
- O sursă de suferință: Poate duce la o varietate de probleme emoționale, comportamentale și chiar fizice.
De ce este importantă sentința nucleu?
- Înțelegerea rădăcinilor problemelor: Ne ajută să înțelegem de unde provin anumite tipare de comportament sau emoții negative. (De exemplu, „Nu sunt suficient de bun” poate duce la comportamente de evitare sau supracompensare în relații.)
- Întreruperea ciclului: Identificând și transformând sentința nucleu, putem pune capăt unui ciclu de suferință care se repetă de generații.
- Promovarea vindecării: Ne oferă instrumentele necesare pentru a ne elibera de povara trecutului și a construi un viitor mai bun.
Cum funcționează sentința nucleu?
Sentințele nucleu se transmit prin diverse mecanisme, inclusiv:
- Modelarea: Copiii învață prin imitație, preluând convingerile și comportamentele părinților.
- Comunicarea non-verbală: Tonul vocii, expresiile faciale și limbajul corpului pot transmite mesaje puternice despre identitate și valoare.
(Exemplu: e de ajuns ca un profesor sau figură cu autoritate să se incrunte când manifești un comportament, copil fiind, ca să se creeze o asociere negativă cu acel comportament) - Epigenetica: Experiențele traumatice ale strămoșilor pot influența expresia genelor la descendenți, predispunându-i la anumite probleme de sănătate sau comportamentale.
Cum putem identifica și transforma sentința nucleu?
Wolynn propune o abordare în mai mulți pași pentru a identifica și transforma sentința nucleu, incluzând:
- Explorarea istoriei familiale: Cercetarea arborelui genealogic [vezi Psihogenealogie] și discuțiile cu membrii familiei pot oferi indicii valoroase.
- Identificarea tiparelor repetitive: Observarea propriilor gânduri, emoții și comportamente, precum și ale membrilor familiei, poate ajuta la identificarea tiparelor recurente.
- Conștientizarea sentinței nucleu: Formularea explicită a sentinței nucleu poate fi un pas important în procesul de vindecare.
- Transformarea sentinței nucleu: Prin diverse tehnici terapeutice, cum ar fi conștientizarea, afirmațiile pozitive și vizualizarea , se poate transforma sentința nucleu într-o afirmație pozitivă sau care-ți dă putere..
Pașii folosiți în identificarea sentinței nucleu
Există mai mulți pași folosiți pentru a identifica sentița nucleu și aceștia sunt:
- Identificarea sentinței nucleu
Se încearca răspundere la întrebarea: ”Cea mai mare frică a mea, cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla este…” - Rafinarea sentinței nucleu
Se se aprofundează răspunsul anterior prin următoarea întrebare: ”Cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla este…” - Simulare a situației
Se înceacă o simulare a situației prin următoarea întrebare: ”Și dacă acest lucru chiar s-ar întâmpla, cum ar fi? Ce ar fi cel mai rău atunci?” - Aprofundarea sentinței-nucleu
Se schimbă registrul și se merge pe un nivel mai generic cu întrebarea:
”Cea mai mare frică a mea la modul absolut este…”
Bineînțeles că acest proces ar trebui să fie făcut, în mod optim, în prezența unui psihoterapeut.