Efectul Zeigarnik

Bluma Zeigarnik cea care a descoperit Efectul Zeigarnik

Efectul Zeigarnik este un fenomen psihologic care se referă la tendința oamenilor de a-și aminti mai bine sarcinile nefinalizate sau întrerupte decât pe cele completate.

Acest efect a fost descoperit de psihologul sovietic Bluma Zeigarnik în anii 1920, în urma unui experiment care a arătat că persoanele sunt mai preocupate de activitățile pe care nu le-au terminat, ceea ce le face să le rămână în memorie mai mult timp.

Explicația psihologică

Efectul apare deoarece sarcinile incomplete creează o tensiune mentală, care determină creierul să le păstreze în prim-planul atenției până când sunt rezolvate. După ce o sarcină este finalizată, tensiunea dispare, iar creierul o consideră mai puțin importantă.

Exemple în viața de zi cu zi

  1. Învățare și studiu: Dacă întrerupi studiul înainte de a finaliza un capitol, este mai probabil să-ți amintești detaliile nefinalizate.
  2. Lucru creativ: Scriitorii sau artiștii tind să-și amintească mai bine proiectele neterminate.
  3. Marketing: Reclamele pot folosi efectul Zeigarnik pentru a crea suspans sau pentru a lăsa povești neterminate, astfel încât consumatorii să fie mai interesați.

Aplicabilitatea Efectului Zeigarnik

Efectul Zeigarnik este folosit în:

  • Productivitate personală: Poate fi folosit pentru a încuraja progresul, de exemplu, începând o sarcină dificilă pentru a crea motivația de a o termina.
  • Psihoterapie: Ajută la identificarea și procesarea problemelor emoționale neterminate.
  • Publicitate și storytelling: Povestirile lăsate în suspans captează atenția publicului.

În concluzie, efectul Zeigarnik subliniază importanța sarcinilor nefinalizate în menținerea motivației și a concentrării.