Proiecția de identificare este un concept psihologic dezvoltat de Melanie Klein în cadrul teoriei psihanalitice. Acesta descrie un mecanism de apărare inconștient prin care o persoană își proiectează gândurile, sentimentele sau trăsăturile inacceptabile asupra altor persoane, dar, în același timp, încearcă să le controleze sau să le influențeze comportamentul astfel încât să corespundă acestei proiecții.

Caracteristici principale ale proiecției de identificare
- Proiecție: Individul atribuie altora propriile sentimente, dorințe sau trăsături pe care le consideră inacceptabile sau dificil de gestionat.
- Identificare: Persoana care proiectează încearcă să influențeze comportamentul celuilalt pentru a confirma ceea ce a proiectat asupra lui.
- Control inconștient: Procesul implică un efort inconștient de a manipula relațiile interpersonale, astfel încât acestea să reflecte imaginea sau sentimentele proiectate.
Exemplu:
Un individ care simte furie, dar nu își poate accepta această emoție, poate proiecta furia asupra altcuiva, acuzând acea persoană că este furioasă sau ostilă. Mai mult, poate acționa în moduri care să provoace acea persoană să reacționeze cu furie, confirmând astfel proiecția.
Rolul în psihoterapie:
Proiecția de identificare este adesea studiată în relația terapeutică, deoarece poate influența dinamica dintre terapeut și pacient. Terapeutul poate deveni un „receptor” al proiecțiilor pacientului, iar conștientizarea acestui proces poate ajuta la explorarea problemelor emoționale și relaționale ale pacientului.
Acest mecanism joacă un rol important în relațiile interpersonale și în dezvoltarea psihologică, mai ales în contexte în care emoțiile sunt dificil de gestionat sau integrate.